joi, iunie 04, 2009

Poate nu m-am facut inteleasa....


Am mai varsat cateva lacrimi, ca asa da bine, sa tragi o gura de aer dupa un sut in cur pe care tocmai l-am primit (probabil am primit mai multe, da' m-am facut ca nu vad... stii, si asta da bine uneori).
Ah, iar cei care va abonati la blogul meu, ori va abonati, ori nu va abonati. Nu va abonati, va dezabonati si iar va abonati.
Azi am intrerupt o legatura cu un bun prieten. Care m-a tratat la perpules ca el are de invatat si are examen. Bun, nu e vina mea ca maine e 5 iunie si nu e 4 sau nu e 6, da? Asa ca lasa-ma si tu in pula mea in pace. Poti considera de azi inainte ca da, logic, nu am timp. Nu mai am timp sa stau sa ma rog de voi. Pentru nimeni si nimic.
Dati-va foc unul altuia, dar fara sa aflu eu.
Maine mai dau pe careva dracului, ca se practica.
Poate va invatati sa va alegeti prietenii si sa nu ii futeti in gura cand au nevoie de voi, cum tocmai o parte din voi ati procedat. Eu va multumesc, ca de obicei, si va rog sa ma scutiti de "hai, azi am timp, ne vedem, iesim la o cafea, imi pare rau pentru ziua ta", ei , sa nu va para rau, ca asta inseamna ca asa a fost sa fie, si voi promiteti ca sa incalcati si va doare in cur, creati iluzii si pe urma dati cu pumnul. Sa va ia dracu'.

Dedicatie


Era o dimineata goala
De inhibitii si nevoi,
Te-aveam zambind pe tine-n poala,
Stiam cuvantul “amandoi”...

Era o dimineata plina
De zambete si de placere,
De flori plutind pe a ta piele
Si n-avea nimeni nici o vina.

Erai frumoasa-n dimineata-ceea,
Eram noi, amandoi, tacuti,
Un blues ne mangaia tacerea,
Simteam ca suntem nevazuti.

Si de-ar fi fost o viata-ntreaga
Sa se consume-n acea clipa
Eram prea-fericit iubito,
Caci te aveam pe tine.

Asta este o dedicatie de la cineva drag pentru mine. Probabil in onoarea faptului ca maine fac 22 de veri. Douazeci si doua de veri de cacat, cred. Cu aceasta preafericita ocazie, va implor ca maine, sa ma lasati dracului toti in pace si sa nu va prind ca ma sunati, ca va iau la perpules urgent.(Va stiti voi care, prietenilor)
Nu imi stricati ziua de maine, ca mi-ati stricat-o 22 de ani in continuu.
In alta ordine de idei, tie, iti multumesc pentru poem. Mi-a placut mult si imi place in continuare.
Blues rules. Se stie.

miercuri, iunie 03, 2009

V-am Luat In... Colimator


La ce va mai obositi sa ma adaugati in lista daca tot ma radeti?
La ce va mai obositi sa imi cereti iertare ca m-ati sters din lista daca tot voi sunteti aia care ma stergeti, si de fiecare data cand intru ma rugati sa va dau add iar?
M-ati tras la tombola?
Sa imi fut una, daca nu va iau in ordine alfabetica si va dau eu ignore definitiv si irevocabil, baga-mi-as pula, s-aude?
A... Niste noutati. M-apuc sa dau nume.
O parte dintre voi, sunteti pe lista mea neagra. Sunteti cam la 500 de kilometri.
Si cand ajung in Iasi, rezolvam conturile, comentariile si problemele.
Cu strigaturi, ca asa va place voua.
Promit sa nu uit, si sa vin sa va bat cu noaptea in cap la usa cu mitraliera la spate.
Oricum ma doare in cur de ce-ati facut, doar ca asa ceva nu se face. Nu ca nu mi se face mie, ca doar de aia mi le-ati facut mie, nu? Ca sa mi le faceti mie. Evident.

Dar acum vreau sa ma uit la un film.

Frumusetea


Imi plac femeile. Imi plac si barbatii. Imi plac oamenii frumosi. Nu sunt lesbiana, nici nimfomana. Mi se rupe de sex, in general. Daca o fac, o fac, daca nu o fac, nu ma apuc sa fac o tragedie si nici mi se urca hormonii la creier. Gasesc oricand ceva cu ce pot sa imi umplu timpul, intr-un mod mai placut, chiar daca, consuma sau nu energie, chiar daca nu e in doi, si e de una singura. In schimb, frumusetea mi-a placut dintotdeauna. Si eu invart capul pe strada si ma uit, si la femei, la buzele lor, la culoarea si forma ochilor, la picioare lungi sau proportionate ok (depinde de gusturi), la mersul lor, la fundul lor, (cine nu se uita?), la decolteu (mai greu vezi ce e in decolteu, chiar daca tragi de decolteu, nu vezi nimic), la maini, la unghii, la dinti si la barbati mai putin, ca nu prea sunt. Sunt barbati, dar barbatul cica tre' sa fie mai frumos ca dracu'. Nu sunt de acord cu chestia asta.
Din moment ce eu, te tin pe tine de mana si arat bine, cred c-ar fi corect sa ma tii si tu de mana si sa arati bine, nu?
Oricum, Romania e duca-s-ar, din punctul asta de vedere. Are niste frumuseti, jos palaria. Si o stim cu totii.
In general, imi place tot ce e frumos. Sau, tot ce cred eu ca e frumos.

Regasirea?


Cum ar fi sa te regasesti? Cum te-ai simti, atunci cand ai constata ca astazi te-ai regasit? In cineva. Evident. Sau in altcineva.
Intr-o persoana care se imbraca la fel ca tine. Are acelasi zambet ca al tau. Aceiasi culoare a ochilor. Acelasi par. La fel de lung. La fel de ondulat.
Aceleasi cicatrici. Acelasi mers. Aceiasi voce.
Ar fi interesant.
Am patit-o de cateva ori. Nu chiar cam la fel. Pe aproape. Si stateam statuie si ma uita la ea. Era o ea, evident. M-am uitat la ea pana a coborat din tramvai.
Era o tipa blonda, cu ochii mari, sa fi avut 50 si ceva de kilograme, destul de inaltuta, cu parul lung, ochi deschisi la culoare, machiata usor. Vorbea la telefon. Zambea. Si se uita la mine. Si eu la ea.
Tinea niste dosare in poale. Era imbracata intr-o pereche de jeansi, purtati mult, si o bluza pastel, vaporoasa. Parul era in toate directiile, suvitele aruncate neglijent. Dar arata al naibii de bine. Asa obosita si cu o noapte grea in spate probabil. Era vesela toata si avea viata in ea. Aveam impresia ca o cunosc de ani si ani. Si continuam sa ma uit in prostie la ea. Am vazut-o ca s-a ridicat, incerca sa isi tina dosarele, sa nu ii cada pe treptele tramvaiului, cu o mana, si cu cealalta se tinea de una dintre barele de siguranta, sa nu se trezeasca, cu cracii in sus la oprire. Da, era frumoasa si desteapta. Si placuta.
Eu mai aveam cateva statii de mers, si stateam pe un scaun, gandindu-ma ce misto au fost clipele alea cat ea a fost in tramvai. Parca eram eu. M-am regasit mult de tot in ea. As fi fost curioasa ce muzica asculta. M-ar fi putut dezamagi. A fost mai bine asa.

Inca o concluzie mareata


Cred ca m-am plictisit de scris chestii pe care le stiu. Sunt suma tuturor chestiilor obisnuite. Si altceva, probabil ca nimic. Am obosit sa scriu chestii pe care le stiu. Dar n-am sa pot niciodata sa scriu ceva nu cunosc si nu am trait.
Iar visele? Sa povestesc visele? Am cosmaruri, de regula. Si nu ajuta cu nimic.
Nu ca ar fi ajutat la ceva ce am tot scris pana acum.
Faceam o paranteza, intre ce traiesc si ce visez.
Desi, si atunci cand visez, traiesc, pentru ca ma trezesc in suturi, transpirata, plangand si cu inima 150 puls. Plus ca imi amintesc tot. Si imi stiu majoritatea viselor din ultimii ani. Oricum visez rarut. Dar profund. Si de obicei toate sunt in legatura cu mine. Eu, suma obisnuintelor.
Si e misto. Adrenalina.
Daca te dai jos din pat in situatia asta, acolo ramai. Pentru ca poti sa ai un soc, daca nu te poti stapani. Si de obicei, in situatiile astea, nu e loc de stapanire. De asta, recomand sa mai stai cateva minute, pana iti revii, sau daca nu iti revii, nu conteaza, macar sa iti linistesti pulsul. Stai la orizontala. Ajuta.

marți, iunie 02, 2009

Am Pe Cine Da Vina


Harmalaie totala...
Afara e ca dracu', furtuna, zgomot cat incape, tunete, fulgere.
Oribil.
Am inchis geamurile si m-am asezat in fata monitorului.
Constat ca n-am chef de nimic.
O fi de la vreme.
Am un pui de migrena si nu imi ramane decat sa ma bag in pat si sa ma uit la un film-doua, pana adorm.
In rest, a fost o zi cu soare, frumoasa.
E buna ploaia. Mai cureti jegul de pe tine.
In forul tau interior poate stii toate cacaturile astea.
Dar prea putin iti pasa.
Azi dau vina pe ploaie.

Marita-m-as, da' nu azi


Anul asta voiam sa ma marit pe bune. Si eram foarte pornita asupra acestui aspect. Sa ma marit ca sa zic ca "am facut-o si pe asta". Adun acolo, experienta, bullshituri, trairi, ce vorbeam in zilele trecute. Dar m-am sucit. Nu merita. Mi-e mai bine asa. Nu ma deranjeaza sa dau cu o matura, sau sa fac mancare, sau sa ma trezesc langa un mascul dimineata, sau sa il astept de la munca sau bere sau de la alte curve. Dar cu acte, asta nu mi-ar conveni. Pentru ca atunci cand zic "gata", vreau sa fie gata, nu sa ma tarasc luni de zile prin tribunale, si sa imi mananc nervi si altele, cand pot face altele, mult mai misto, fara prea mare cheltuiala sau fara prea multi nervi consumati a prost. Ma marit la anul.
Dar poate o sa am o sclipire de inteligenta prin scafarlie, si n-am sa o comit nici la anul. Pot sa am copil si fara sa fiu maritata, pot sa imi cumpar un inel si sa il port, fara sa imi spun "ma incomodeaza inelul asta, maritis mi-a trebuit, maritis am". Pot sa probez toate rochiile de mireasa, fara sa iau vreuna in serios, asa cum as putea sa imi inchiriez un restaurant pentru mine, si computerul meu, unde sa imi pun blues si country toata noaptea, fara sa ma simt prost, in cazul in care ar fi la nunta mea "ca, ala nu danseaza pe muzica asta, ca ala e un manelist obosit, dar e prieten cu Xulescu si tre' sa il iert, ca pizdele alea proaste au venit imbracate ca la inmormantare la propria mea nunta, ca sunt mutre care nu imi sunt dragi, dar din politete le-am invitat", ete sanchi. Pe la 25 de ani, ma mai gandesc. Chiar daca am sa ma gandesc si pana atunci. Pe la 25-27 ma astept sa ma cred mai inteleapta, sau, macar sa imi mai iau niste suturi in cur pana la varsta aia, poate mai invat ceva nou.

luni, iunie 01, 2009

Amplificarea trairilor Emotionale


Asa mi-a zis cineva.
Ca am o problema cu amplificarea trailor emotionale.
Il doare in pula. El s-a dus in oras in ideea in care "vorbim mai tarziu, salut".
Si eu am ramas cu a 5-a berea desfacuta... de la Chopin, citire... Cu ajungere la Koko Taylor - Blue Prelude.. dupa cum spunea (muzica prea albastra).
Intotdeauna e unul mai bun.
Eu mai desfac a-6-a bere, mai aprind o tigara, ma bag la o baie, si ma culc.
Si imi pare rau ca sunteti asa de dobitoci, si traiti doar pentru voi.
Pentru ca nu sunteti in stare sa tineti mai multa durere in sufletul vostru, mai multa durere in sufletul vostru, care sa nu fie a voastra.

Probabil Ca Nu


Ei, de asta nu suport eu oamenii.
Am ajuns sa nu mai imi suport familia.
Pentru ca daca ei au impresia ca suntem sange din sangele alor nostri, suntem obligati sa le suportam magariile.
Ei, dragilor, aflati cu surprindere ca daca-s fiica, sora si matusa, nu tre' sa va suport eu magariile, doar pentru ca am iesit din aceeasi pizda.
Asta sa inceapa a va fi foarte CLAR.
Numai ca... asa e. Corect. Mie nu mi-e clar. De aia va ajut in continuare.
Fratele ma ia la pula ca "de ce nu mi-ai facut anunt pentru locuri de munca", aia ma ia la pula "vezi ca ai niste bani la mine si nu ti-i mai tin, intru in ei", ailalta ma ia la pula " sor'mea, mi-e greu dar mi-e lene sa fac ceva, fa tu pentru mine", etc.
Misto meserie mi-am ales...
Nu imi ramane decat sa va mai ajut pana am sa crap si n-am sa mai pot.
Si cand n-am sa mai pot, probabil am sa decid ca e mai bine sa va fut in gura si sa imi fac o viata a mea fara voi si tot ce am sa mai pot face, ar fi sa va aprind o candela. Poate nici macar la inmormantare la voi n-am sa vin. Am sa am altele pe cap. Asa cum si voi ati avut tot timpul cand eu am avut nevoie de voi.
Stiti, nu? Roata se intoarce. Sper doar sa nu fie o roata cu tepi.

Oare, ai constatat?


Ai constat ca atunci cand te doare, SIMTI ca traiesti?
Ai constatat ca atunci cand nu te doare pe tine, te DOARE in PULA?
Ai constatat ca atunci cand ai burta plina, te doare in cur de ala flamand?
Ai constatat ca atunci cand ti-ai luat o pereche de ghete la 300 de euro, te-a durut in cur de ala descult sau de ala cu doua gauri pe care le are in pantof?
Ai constatat ca atunci cand e cald afara si te racoresti la o halba-doua de bere, te doare in cur de ala care are buzele crapate si nu vrea decat o picatura de apa?
Ai constatat ca atunci cand tie ti s-a facut frig si ti-ai pus blana de nurca primita moca de la sot pentru cat de buna esti la pat, te-a durut in pula in momentul in care ai coborat din BMW si l-ai vazut pe unul intr-o impermeabila rupta si nimic pe dedesubt?
Ai constatat?
Da. Ai constatat, nu?
Si nu-i asa ca te doare in pula in continuare?
Acum vezi diferenta dintre noi?

Si Veti Constata:


Ca e mai bine singur.
Si nu cu metroul, tramvaiul, autobuzul, troleiul...
Acolo e harmalaie, e inghesuiala, aglomeratie, zgomot cat incape, mecle anoste, mutre cretine, voci oribile, prezente dezagreabile, prosti, manelisti, rapanosi, jegosi, ahtiati dupa alte mizerii.
Singur e mai bine.
Desfa o bere, aprinde-ti o tigara. Daca nu fumezi, apuca-te.
Sau vrei sa mori sanatos?
Ca oricum crapi.
Nu iti fa din nimic centru al universului.
Te asigur ca nu merita.
Dupa ce iti iei suturi in cur, poti sa zici si la altii.
Asta in cazul in care mai esti apt de ceva.
Eu mi-am luat vreo cateva. Si pot sa iti spun cu mana pe partea stanga, ca nu merita nimeni. Am iubit infiorator si tulburator, pana la lacrima, pana la talpile lui Hristos si inapoi, neconditionat.
Si la ce mi-a folosit?
La nimic.
Viata trece.
Dar intre timp, trebuie sa o umpli cu ceva. Orice. Bun. Rau. E al tau. E din tine.
Eu o umplu cu ce pot, cat mai pot si sunt in stare.
Am un zambet stupid pe mutra, Chopin se chinuie din greu in continuare, berea e pe gata, vine alta, se face seara, maine e o noua zi, mai buna ca asta, daca nu mai buna, cu siguranta, cu ceva nou. In fiecare zi, e ceva ce ieri/alaltaieri, nu a mai fost. Si probabil nici nu va mai fi.
Sunt foarte rare chestiile/lucrurile/sentimentele/trairile care ti se intorc sau se intorc. Bucura-te de ele. Daca nu te bucuri tu pentru tine, pentru ce traiesti, cine pula mea s-o faca?
Daca esti lesinat ca acest cal din aceasta poveste, atunci e trist. Dar mai desfa-ti o bere. Si restu' or sa se regleze cu alta ocazie.

Punct. Si De La Capat


Despre morti, numai de bine.
Iti scriu iarasi despre mine.
Ascult Chopin, fumez o tigara, sunt in pijamale si beau o bere muscandu-mi buzele si cautand literele pe tastatura...
I feel good.
Stiu ca poate sa vina alta zi de cacat. In care n-am sa ma mai simt atat de bine.
Drept urmare, cat pot, imi incarc bateriile.
Desi stiu ca pot avea altii grija sa mi le descarce.
Tocmai de aia nu vreau sa plec cu prosti la drum.
Pont:
Daca va simtiti singuri, luati mijlocul de transport in comun.

Cascati benoclu


Nu inteleg prostia.
Nici nu ma chinui prea mult.
Nu e problema mea.
E problema lor.
Eu am altele pe cap.
Nu ma doare in cur de grijile lor.
Dar nu ma doare in cur nici de grijile mele.
Nu pot sa impac pe toata lumea
Si nu ma pot face si utila si placuta in acelasi timp.
Pentru ca nu se poate si cu pula in cur si cu sufletul in rai.
Dar nu se poate sa fii un om si destept si prost in acelasi timp.
Ar fi prea crud.
Si m-as cracana de ras daca asta ar fi posibil.
Nu pot eu sa schimb lumea, oricata bunatate as avea si oricat de mult mi-as dori.
E prea greu, e prea complicat, e prea multa bataie de cap, si la final, nu stiu cat ar merita.
Drept urmare, renunt.
Mai bine beau o bere si ma uit la stiri.
Sa vad ce cui cine a mai facut.
Si de ce. De obicei, din pasiune.
Si crimele sunt din pasiune.
Si poti sa faci totul.
Absolut totul.
Pentru bani.
Pentru dragoste.
Toti o prefera pe prima si se plang ca n-o au pe a doua.
Oare care animal e mai dobitoc ca omul?
Poate n-am sa aflu prea curand.
Dar ma incred in ziua/noaptea/clipa, cand am sa crap si am sa inchid ochii pentru ultima oara, ca imi voi lumina cateva aspecte.
Desi, si asta e un alt bullshit.
Dar suntem obisnuiti, nu?
Biserica/religia, cat de multe elucideaza...
Pula mea...
Oare n-o sa va treziti niciodata?
Biserica e o alta industrie.

Requiem In D Minor


Cu timpul, cu cat imbatranesti, cu atat ai sa iti dai seama ca ai nevoie din ce in ce mai putine lucruri pe langa tine.
Eu mi-am dat seama. Si am imbatranit cu sufletul. In rest, sunt aceeasi.
N-am vrut sa ma schimb prea mult.
Dar nu e cum vrem noi.
Te schimbi.
Fara sa vrei.
Daca nu tu, te schimba altii.
Si te mulezi, te pliezi... te adaptezi.
Si te pierzi. Pe tine.
Usor. Toate se intampla incet.
Nimic nu e dintr-o data. Si nimic nu va fi dintr-o data.
Inca mai sunt chestii pentru care sa respiri. Chiar daca nu le vezi.
Inca nu le vezi.
Si asteptarea sucks.
Dintotdeauna asteptarea a fost grea si soarta cruda.
Toate la timpul lor, se zice.
Cred ca e o greseala pe aici pe undeva.
De obicei, e cam tarziu.
Si cand e tarziu, e aiurea.
Doare.
Si asta poate ne imbatraneste.
Asta ne face sa fim ciufuti dimineata, sa injuram inainte sa ne bagam in pat sa dormim.
Sa ne trezim intr-o dimineata cu soare... cu atata soare...
De regula, ne doare in cur ca e soare afara.
Ca noua ne ploua in inima.
Normal. Ne-am facut-o cu mana noastra.
Toti ne plangem de lumea in care traim. Ne blamam unii pe altii.
Ne pricepem. Suntem buni.
Suntem doar niste roboti intr-un laborator de cacat. Un experiment.
Alt experiment.
Si alergam dupa toate cacaturile astea... Suntem incredibili de dobitoci.
Cum poti sa te plangi de o chestie care ti-ai facut-o cu mana ta? Si cum poti sa te sapi singur, din cauza ca esti prea prost?

Sensibilitatea


Nu iti poti infunda propriul drum... Desi te zbati, te chinui, urli, si asta ti-e singura dorinta.
Nu ti-l poti infunda. Nu tu.
Ceilalti pot.
Dar decizia nu e a lor.
E a ta.
Te poti lasa prins de toate cacaturile din jur. Iti pot pica zalele tale, curate si stralucitoare, sau ti se pot murdari. Ti se pot rugini.
Si nu mai poti schimba lantul ala.
Indiferent cat de liber crezi ca esti. Sau cat de liber esti.
Trebuie sa iti cureti SINGUR lantul. Si e pacat sa iti tot rupi veriga cu veriga... Din cauza altora.
Nu te-ai simtit alungati niciodata? Haituit? De aia de langa tine? De aia dragi tie? De viata? De tot? De toate? De tine?
Nu, tu nu te alungi singur, nu te urmaresti. Nu ai de ce sa te tii singur sub cheie.
Decat daca esti foarte dobitoc.
A fi sensibil nu inseamna a fi dobitoc.
Eu sunt un om sensibil.
Sensibilitatea nu se apreciaza in ziua de azi.
Nu inseamna ca esti mai bun, mai rau, mai emo, mai optimist, mai fucked up sau mai cretin.
Inseamna altceva.
Si viata iti va demonstra si nimicurile asta.
Viata e buna la demonstratii.
La experienta.
Dupa ce iti trage un sut un cur, cat poate de tare, pe urma iti spune unde ai gresit.
Asta e experienta.
Get use to it.
Daca nu te obisnuiesti, ghici cine-i gasca, care va pierde?
Ai intuit. Tu.

1 Iunie 2009 Copile...


In ce hal trec anii astia. Si in ce hal or sa mai treaca. Si nu iti raman decat amintirile. De care nu te poti bucura. De regula, amintirile dor.
Sunt situatii de cacat, oameni de cacat, e normal.
Nu stiu de ce continuati sa turnati copii pe banda rulanta.
Sa moara de foame, sa cerseasca? Nu stiu.
Nu stiu cum tu ca femeie, ca mama, ca om, futu-ti pastele ma-ti sa iti fut, faci un copil, si la doua zile dupa ce ai iesit din spital, iesi cu ala micu' in brate, la primu' pod care iti iese in cale.
A... e criza, nu?
Nu stiu cum toti cei care se drogheaza, fac copii, si pe urma, ies la cersit cu el, sa aiba bani de spart vena.
Nu stiu cum faceti DOI un copil, si pe urma va luati la omor, va dati cu topoare in cap, va bagati cutite in voi, urlati non stop, beti de rupeti, bateti copilul, il alungati de acasa, il chemati inapoi, iar il bateti, iar il chemati, il lasati flamand, il purtati nespalat si bolnav, il puneti sa va care apa, sa va spele podelele si vasele, si voi stati si va uitati si va mirati ca va fuge de acasa, intr-un oricare alt loc, numai nu acasa, unde "acasa" ar fi trebuit sa insemne ceva.
Nu stiu cum toti alergati dupa bani, cariera, cacat.
Faceti un copil. Si alergati in continuare. Altii va cresc copilul. Prietenele, prietenii, vecinii, menajerele, doicile... Si copilul creste mare, si e plin de bani, si are 18 ani, si conduce BMW, cadou de la tata, si se drogheaza, si fura, si intra la parnaie, si mama plateste cautiunea si plange, si ii da copilului bani iar, sa isi ia ce are nevoie, si iar isi vede de cariera ei, si copilul o ia de capat, mai in ciuda, mai inversunat, se apuca de furat, de spart, asa, ca e cool, ca e la moda, ca lasa, platesc parintii. Normal.
Si prostanul ala de copil, sufera de afectiune. Si babacii habar n-au. Au impresia ca daca ii da bani, are copilul fericit. Pula.
Parintii or sa alerge in continuare dupa bani, uitand ca au facut un copil, sau, motivele pentru care l-au facut(, sigur, pot fi diverse, dar deja nu mai e problema mea), copilul va creste tot fara dragoste.
Si cand o sa creasca mare, o sa fie o leguma, terminata. Si parintii probabil se vor intreba unde s-a gresit.
Faceti copii... faceti, ce pula mea, doar nu-s ai mei.
Problema e ca mie imi vin si imi cer, mie imi vin si imi plang, mie imi vin si stau in spatele meu speriati, mie imi vin si imi spun ca nu mai vor acasa, mie imi vin si imi spun ca le e foame, mie imi vin si imi spun ca mama lor a fugit de acasa, ca tatal lor e rupt de bautura si il cauta sa il bata, mie, si multor altora.
Si noi nu avem ce sa facem. E ca si cum ne doare in pula de restu'. Pentru ca se practica. Fiecare e pentru el. Si daca poti sa faci misto de celalalt, da-i drumul, si fa-o. E distractiv, nu? Razi ca prostu' de durerea aluilalt.
Imi faceti scarba.
Dar, cu aceasta prea fericita ocazie, cand toti parintii va ridica in slavi, va cumpara, va fac, va dreg, va mangaie, va saruta in graba si va intinde o hartie "ia-ti tata o masina, ca tata n-are timp", sau "ia-ti mama o excursie in Algeria, stai o luna, ca mama n-are timp", sau "azi n-am ce sa iti dau sa mananci, pentru ca sunt o mama infecta, si te-am facut fara sa gandesc, stiu ca te doare stomacu', da' n-am bani sa te duc la medic, n-am bani sa te imbrac, n-am creier, de fapt, dar asta ai sa intelegi peste ani, ani in care n-ai sa ma mai bagi in seama, ani in care ai sa ma urasti, ai sa ma judeci, chiar daca sunt mama ta", vreau sa va urez un calduros La Multi Ani, tuturor copiilor. Fiecare copil merita un zambet de ziua lui. Cum ti-l educi, asa il ai. Si pe urma te mai miri de ce iti reproseaza, sau de ce iti face probleme.
In rest, s-aveti sufletul tanar, e important.
Va dau sfaturi... sunt moca, de ce nu le-as da, nu?
Am 22 de ani si imi ajunge ce e in lumea asta. Nu imi mai simt sufletul tanar, de mult. Am imbatranit. Din cauza altora. Pentru ca ma agit si ma dau cu capul de perete pentru altii. Altii pe care ii doare in cur, efectiv. Dar daca esti marlan, intr-o lume ca asta, castigi. Daca esti sensibil, mori.
Oricum murim. Si multi dintre noi, asta asteapta; ar fi probabil ce mai frumos cadou. Sa scapi de niste responsabilitati, care nu sunt ale tale, si pe care chiar nu ai avea de ce pula mea sa ti le asumi. Sa scapi de toate cacaturile pe care ti le-au facut altii. Cand poti sa ii futi in gura pe aia care ti-ai facut cacaturi, si poti sa arunci responsabilitatile altora, si sa ti le asumi doar pe ale tale... In loc sa mori.
De ce sa mori? Ca sunt altii dobitoci? Da.
Nu merita. Oricum totul se sfarseste. Indiferent cum.

Amanunte


Stiam... Toate cacaturile pe care vi le spun voua acum. Si mi-am luat-o in mana, stiind. Ce e mai nasol, sa stii si sa dai gres? Sa stii si sa dai gres. Stiind ca e o posibilitate sa o scoti la capat.
Probabil nu imi ramane decat sa ma indobitocesc.
Pe parcurs, toate se rezolva.
Sa ma indobitocesc, sa ma apuc de scris toate ineptiile care imi trec prin burta, cine cui ce a mai supt.
Barfele se mai citesc. Inca. Se face adunare ca la "tara, tara, vrem ostasi".
Am facut blogul asta, pentru ca lucram ca un sclav si nu mai apucam sa ies afara, decat la munca si inapoi, unde, daca nu picam de somn, sau de atata bautura, scriam. Nu am facut blogul sa ma iau cu voi in pula, nu l-am facut sa am comentarii, nu l-am facut sa intrec pe altu', sau sa ma intreaca altu', cred ca am omis sa va spun asta acum 2 ani. Daca fac alt blog, am sa scriu de la bun inceput.
Si adormeam la birou, dar asta e doar un amanunt. Nu trebuia sa ma mai tarai pana in pat. Imi luam somn la birou, ma trezea alarma de la telefon, era ora 6, ma spalam pe mecla, imi prindeam parul, cautam cheile, si dispaream la munca, imbracata fiind deja, intrucat asa adormisem. Ieseam de la munca la 2 noaptea, mai stateam 4 ore, aveam 24 de ore de cand eram plecata la munca. Flamanda, sictirita, obosita, nervoasa si satula de cacaturi, ca si acum. Era normal sa mai trag o bere-doua-zece-o naveta si sa dorm pana ori imi suna alarma de la telefon, ori ma suna aia de la munca, ingrijorati ca eu trebuia sa fiu de o ora la munca (ingrijorati o pula, da' na, asa da bine).
Auzi... Sa stai in pula mea de revelion sa scrii pe blog, pe timpul zilei, si pe timpul noptii sa te trezesti ca nu mai ai unde sta, dar in acelasi timp sa dai nas in nas pe bulevard cu sora-ta la unspe jumate noaptea, ca i s-a rupt apa si naste? A fost un revelion pe cinste. La 3:45, sora'mea a nascut un pusti, sanatos si frumos ca ea. Doua zile mai tarziu, m-am prezentat la maternitate cu o floare in dinti si tort cu afine. S-a bucurat.
Cu acest prilej, am un anunt:
Inca un telefon pe care am avut sansa sa mi-l pierd, drept urmare, care vreti sa dati Vineri de mine, v-astept la Bucuresti.

miercuri, mai 27, 2009

Rasul face bine sanatatii sufletului



Imi place ca iti dai seama ca nu stii. Deci, inteligent cum te afli, trebuie sa:
Inveti sa te detasezi de noroi. Nimanui nu ii plac distrusii si indureratii.
Mi-ar placea sa bagi la cap ceva: De durerea ta, trebuie sa razi.
Asta inseamna sa supravietuiesti si sa ai simtul umorului.

Schimbare - Sanchi (partea IV)


Te vei lamuri pe parcurs. Asta daca nu le vei lasa alora mai prostani ca tine, sansa sa se ridice si tu sa fii cel calcat in picioare (am observat ca se practica asta, mai nou), asta daca nu te vei sinucide, asta daca nu vei renunta, ci vei lupta in continuare, pentru ce esti tu, pentru ce vrei tu, nu pentru cine esti in fata altora, nu pentru ce vor altii, nu pentru o bucata de paine sau sa ai ce sa pui pe masa, sau sa ai cu ce te imbraca, sau bilet de tramvai/metrou. Astea sunt nimicuri. Sunt altele care primeaza. Sunt altele pentru care chiar merita sa respiri si sa nu iti pui streangul. Sunt altele pentru care merita sa… mai amani punerea streangului. Probabil nu iti va spune nimeni ca e usor. Dimpotriva. Iti vor spune ca nu ai sa reusesti, ca nu poti, ca esti incapabil, ca nu meriti, ca tu trebuie sa faci altceva, si nu ceea ce vrei, ca esti prea prost, ca esti prea simplu, ca esti prea fucked up, ca tu trebuie sa fii la 7/9 ospedale, ca n-ai ce cauta in libertate, pula mea, ti le mai zic eu? Ar trebui sa le stii. Abureli dintr-astea, orice, de fapt, nu doar abureli. Incepand de la promisiuni (Promisiunile nu sunt facute sa fie incalcate. Oricum toate se incalca, sau se ocolesc. Si legile, si promisiunile.) si terminand cu ce vrei tu, minciuni, alte bullshituri. Orice, ca sa iti schimbe tie directia, orice, ca sa te vada pe tine, cum pici, ca un castel facut din carti de joc, orice, absolut orice, fir-ar viata a naibii sa fie uneori. Si-or sa iti spuna orice, ca sa te calareasca psihic, si ca sa te lase fara tot ce ai: sensibilitate, dorinte, vise, planuri, suflet, blandete si candoare. Ai sa ramai cu fix o pula. Atat. Bine, oricum, cu aia ramai ca n-ai ce te face... e in pantaloni. Dar, sfatul medicului: nu dispera. Nu zic ca ai o viata in fata, sau ca nu ai pierdut nimic, sau ca nu ai nimic de pierdut, sau ca, ce e frumos abia urmeaza. Nu... Nu mai am treaba cu manuitul cuvintelor. :) N-am mai pus mana pe carte in ultima vreme, si mi-am iesit din mana. Dar n-ai de ce sa disperi. Nu te ajuta cu nimic. Daca vrei sa te resemnezi, fa-o. Dar n-o fa in disperare si nici in tacere. Pentru ca oamenii disperati, fac lucruri disperate, si exista o probabilitate sa iasa urat. Si singurul care o sa piarda, ai sa fii tu. Hi hi... Ca de obicei, numai tie ti se poate intampla, si nu altora. Asa zic toti. Inclusiv eu. Hi, hi, pe dracu'.
Dar, intr-adevar, lupta pentru supravietuire a fost dintotdeauna grea, urata, cenusie, trista, pesimista, de cacat. Si mai ales, de unul singur, poate fi plina de oroare. N-a zis nimeni ca e usor. Asa ca, siliconu' in fata, zambetul pe buze, spatele drept, si privirea inainte si fruntea sus, in pula mea, ca viata trece repede si nu iei nimic cu tine in groapa. Distreaza-te, ca nu tine mult. Si traieste. Pentru tine. Ca pentru altii, poate ai facut-o destul. In fond... it's your call. Asa se spune.

Schimbare - Sanchi (partea III)


Daca am invatat ceva din viata asta, am invatat ca sufletul il atingi cu suflet. Nu cu mocirla. Te intreb, ce preferi? Un zambet, mangaiere, sau o flegma si o privire incarcata de ura? Pune in balanta. Ai sa iti dai singur raspunsul. Eu tot singura mi l-am dat. Si sunt trista, de multe ori, cand ma gandesc ca am avut nevoie de suflet, langa mine, si nu de pula, cum multi sunteti tentati sa credeti.(Ati intuit ca ca ma doare in cur de parerea dumneavoastra)Hormonii n-aveau ce sa caute, eu aveam nevoie de suflet. Nu de vorbe frumoase, nu de poeme, nu de flori, nu de sex. De suflet. Dar, pana nu ti-o iei in freza, nu te inveti minte. Si chiar te daca inveti minte, ai multe ocazii pe parcursul vietii, sa ti-o mai iei in mutra de vreo cateva ori, pentru ca suntem imperfecti si nu le cunoastem chiar pe toate. Crezi ca esti maestru in toata regula? Hai sa iti spun care-I spilu'. Ai sa crezi asta pana in momentul in care te vei uita in oglinda, iti vei trage peste scafarlie una-doua, cu tot sufletul si te vei intreba: “ – Da’ eu cu ce pula mea am mai gresit de numai mie mi se intampla?” Ei, atunci n-ai sa mai crezi ca esti maserias in toata regula. Ai sa vezi si ai sa iti dai seama ca e ceva gresit, ca e ceva incomplet, ca e ceva aiurea, ca e ceva in neregula, ca ai scapat anumite amanunte, ca ai uitat alte amanunte, ca ai considerat minore alte amanunte, ca ai amanat altele, si uite asa, te-ai scos. Te-ai scos pe dracu’... ai intuit. Astfel, ai reusit sa iti faci o alta problema, pe care ai sa o adaugi la lunga ta lista de probleme, de: “de facut”, de: “trebuie sa” de: “de finalizat”, etcaetera, si ai sa constati ca nu mai ai timp, ca ai din ce in ce mai putin chef, de viata, de zambit, de petreceri, de trezit dimineata si mers la munca de la 09 la 17, cu acelasi tramvai de ani de zile, in aceeasi zona, cu acelasi echipaj, cu acelasi sef cretin si tampit la cap, care e stresat si ala, are o gasca acasa, care-i poate si proasta, care il asteapta, ii cere, il streseaza si aia, ii face reprosuri, asa cum ti se intampla poate si tie, si ai sa iti dai seama ca nu e totul asa de roz, decat daca te imbraci in haine de steoarfa.

Certitudine, Existenta, Schimbare - Sanchi (partea II)


Uit... ca lumea din jurul tau e construita sa te futa in gura, uit, ca ai nevoie de experienta ca sa privesti cu fruntea sus spre viitor, sau spre ziua de maine, sau spre ora urmatoare. Uit, ca experienta o acumulezi doar daca iti iei sutulete in cur… uit. Sau ma fac ca uit. Din acelasi motiv: de ce sa fut in gura un om drag? De ce sa-l trec prin toate chinurile imaginabile si inimaginabile? De ce sa ma pis in sufletul lui? De ce sa inchid ochii la durerea lui? De ce sa il las singur, cand nimeni nu mai e langa el? De ce sa il las singur, cand nimeni nu il mai vrea, cand toti il resping, cand toti ii dau cu sutul? De ce? Unui om drag, nu ii faci astea. Categoric nu. Si atunci, oamenii dragi, care iti sunt dragi si carora le esti drag, de ce pula mea fac si iti fac toate astea? Atunci... Nu imi ramane decat sa prefer unul care ma iubeste dar nu stie sa mi-o arate, in schimbul unuia care ma iubeste doar ca mi-o arata strict in felurile de mai sus, adica sa isi bata joc “din dragoste” de sufletul meu.
Probabil, asa isi arata ei dragostea, afectiunea, blandetea, caldura, rabdarea, duiosia, gingasia, iubirea?

Certitudine, Existenta, Schimbare - Sanchi


Nu stiu daca detin vocabularul necesar sa fut atata lume in gura, dar cred ca imi permit vocabularul necesar, macar sa aduc la cunostinta faptele si trairile, framantarile si durerile si emotiile si sentimentele la care ei au chiulit si au tras chiulul cat au putut, iar daca n-au putut, atunci, evident, au inchis ochii, in speranta ca poate nu ii vede nimeni. Iar daca i-as fi vazut pe toti, la momentul potrivit, sau, la momentul cel mai potrivit, as fi spalat pe jos cu fiecare in parte si i-as fi tavalit prin noroi si jeg. Dar nu i-am vazut pe toti, de fapt, cred ca pe nimeni, pentru ca am fost oarba si am sperat. Am doar anumite tinte, care sunt trecute acolo, undeva, in capul si inima mea, pe o lista. O lista pe care o tot aman, o tot aman, o tot aman, in singura speranta ca poate se vor schimba. Si uit… uit ca gunoaiele nu se schimba.

luni, mai 25, 2009

Am Vazut Un Status cu "Imbecil" - Traducere


Imbecilitatea nu se preda in scoli, dar se invata. Nu are culoare politica, dar are sustinatori. Nu este privita ca infractiune, dar este agresiva.
Imbecilitatea nu poate fi oprita, dar imbecilul poate fi ocolit. Iata un
Ghid de supravietuire printre imbecili.

1.Imbecilul se naste imbecil. Creste. Se dezvolta. Evolueaza in propria imbecilitate, confundand ignorarea de catre ceilalti cu ignoranta celorlalti.
2.Imbecilul nu este neaparat prost. Adesea imbecilul da dovada de un soi de inteligenta care-i permite sa-si poleiasca imbecilitatea cu diplome si titluri.
3.Lingau prin definitie, imbecilul are scop in viata atingerea recunoasterii sociale. Orice recunoastere sociala a unui imbecil scoate in evidenta doze noi de imbecilitate.
4.Autosuficient, imbecilul crede ca reactiile alegice pe care ceilalti le au in fata imbecilitatii sunt forme de respect fata de propria persoana.
5.Imbecilul nu poate fi contrazis: fara a se indoi vreodata de sine, se considera detinator al adevarului absolut. Imbecilul nu face afirmatii, el da sentinte.
6.Imbecilul nu are nevoie de fraze, ci doar de cuvinte rupte din context. Imbecilului ii place sa epateze, citand fara sens tot ce crede ca ar putea impresiona.
7.Imbecilul nu dialogheaza; el doar jigneste. A jigni este singura sa bucurie si, atat cat i se poate aplica notiunea, singura sa compasiune.
8.Cu imbecilul nu se poate comunica. Imbecilul te poate auzi doar daca vorbesti pe limba sa, insa, chiar si atunci, nu te poate intelege.
9.Imbecilul se considera superior celui care, de rusine, refuza sa-i raspunda la imbecilitati. Ceea ce pentru ceilalti este penibil, pentru imbecil este glorios.
10.Delator prin vocatie, este iubit de corporatii, de institutii de stat si de partide si ajunge, nu de putine ori, in pozitii de conducere.

miercuri, mai 06, 2009

Mi-am luat hamster!


Mi-am luat un hamster. Il tin intr-un acvariu. Am scapat acvariul si a crapat sticla. Hamsterul a luat-o razna la plimbare, sta sub dulap. Daca da pisica peste el, il papa crud.
...Dadusem cu otrava pentru gandaci. A mancat otrava.
Am gasit hamsterul cu burta'n sus.
Tre' sa arunc la gunoi toate porcariile inutile pe care dau banii lunar.

Si uite'asa, am revenit


Am fost maritata de 6 ori pana acum. 6 asta, e o cifra care revine mereu in viata mea. Primul meu sot a fost barbatul ideal, ma adora, imi facea toate mofturile si poftele, ii spuneam "ursuletul spalator" sau " masina de spalat Berelux 3 in 1" (vase-rufe si podele)
Cu un zambet si o bere, executa toata treaba din gospodarie. Toata viata cautam un barbat bun, dar vrem mereu mai mult (ne plictisim de prea mult bine si de prea multa liniste). Scapam de el si ne plictisim singure.
Evitam barbatii cumsecade intrucat bunatatea lor obliga la reciprocitate, si ar trebui sa daruim si noi pentru ca primim mult in schimb, dar suntem poligame... adica niste curve, care nu meritam un barbat decent.
Acum, nu trebuie sa ma mai rad zilnic pe picioare. Mi-a crescut o blana de 1 cm, da' nu conteaza, ca si asa nu se mai uita nimeni la mine. E placut totusi. Cand ma scol dimineata, am ochii umflati ca de la flama de sudura, arat ca o bufnita dar in juma' de ora, cu faina si alte smacuri, capat fata umana. Ma culc machiata, ma scol demachiata. Cearsafurile au toate nuantele curcubeului. Muma padurii, e bebelus pe langa mine.
Acum, nu mai trebuie sa fac compromisuri. De fapt, faceam totul, ca el nu voia nimic. 95% din viata, e sex (in cuplu).
Mi-am luat vibrator. Pot sa fac dragoste cu cine vreau. Ma scol mult mai plina de energie de cand a plecat.
De cand l-am lasat pe exu' (nr.?) umbla jegos si neingrijit, si-a lasat barba (romantic), se spala cand ploua, a slabit zece kile, chefuieste cu lautari si maneliste tot la bar la Cristi, ca se mutase acolo (fir'ar el + ma-sa...)
Asta se destrabaleaza prin baruri de la 15 ani iar eu stau in casa...
Cretinii astia, isi pastreaza prietenii si se distreaza de minune. Noi nu avem amintiri comune cu prietenele. De fapt, nu avem prietene. Ca toata viata ne-am jucat cu papusile.

Am inceput sa pun bani deoparte sa vizitez piramidele. Pana la pensie, o rezolv eu si pe asta.

- Voi reveni in atentia dvs., in curand.

duminică, aprilie 05, 2009

Untitled


Esti tot tu, acelasi baiat singuratic. Si nu gasesti rost pe Pamant, acum, cand totul in jur s-a daramat. Sper ca si ceilalti, sa fie buni asa cum esti, pierdut in tara nimanui, dorind mereu sa regasesti caldura unui suflet bun.
Trecut lasat in urma, vis sfaramat de dor ce nu s-a implinit, tot mai inchipui lumea ca in povesti, cu amintiri ce dor de cand nu mai iubesti.
Sensibil, dar singur mereu, ai si uitat de cand nu mai traiesti, desi în suflet ai oceane de iubire sa reversi.
Unde esti, iubire, tinerete...?
E undeva departe-n urma, a fost frumos, s-a dus si n-o mai regasesti. Nu ai ştiut ce faci şi timpul mult prea repede-a trecut. Nu ai cu cine sã vorbesti si cui sa spui ca ti-este dor, cu cine sa imparti sufletul tau...
O viata printre picaturi, in fuga, doar printre straini, ce nu au cum pricepe.
Ai vrea sa poti iubi din nou, sa fii la randu-ti ocrotit, sa simti, sa stii cand soarele apune, ca ai la cin' te intoarce, sa fii iubit asa cum esti, sa ai pe cineva in suflet, pe care sa respecti si sa iubesti, cu care sa te asemeni si sa te deosebesti.

sâmbătă, aprilie 04, 2009

Dialog sanatos

- Iubi, aş vrea sã petrecem mai mult timp împreunã.
- Mai luãm o canistrã de cãpşunicã şi petrecem pânã luni.

- Adicã, te vreau mereu cu mine.

- Erai timid şi nu îndrãzneai sã mã ceri. Nu ţine. Acum, horoscopu': de luni pânã vineri, nimeni nu te iubeşte. Numai eu, Cosânzeana. Sâmbãtã ţi-o iei în cap, îmi ceri fluturaşul. Nu ţi-l dau, cã-i confidenţial. Disperat, duminicã te-arunci în cap de pe bloc. Luni, cuprins de remuşcãri, te scoli. Fãrã o mânã şi-un picior. Şi ne iubim pânã la adânci bãtrâneţi. Mai vrei?!

- N-aş avea timp sã mã plictisesc cu tine...

- De fapt, nu prea stau pe acasã. Acum horoscopul în sãptãmâna a doua, a patimilor..., te citez: "de ce vii la ora asta, de ce nu mã scoţi în oraş, de ce nu speli vasele, de ce nu-ţi place mâncarea, cât sã te mai suport?" şi ãlelalte. Între timp, iţi tai şi venele la mâna care ţi-a mai rãmas.

- De fapt, ţi-e fricã de mine, puiule.

- Mi-e frică de faptul cã ai vorbi noaptea în somn sau singur în casã. Ţi-ai pune întrebãri şi tot tu ţi-ai rãspunde. Nu am mai fi împreunã nici cât suntem acum, când nu suntem legaţi de o hârţoagã oficialã.

- Consideri cã legea acordã femeilor mai multe drepturi decât bãrbaţilor?

- Nu. Tu ţi-ai aroga aceste drepturi. Şi ai îmbãtrâni cu dreptu-n mânã, cãci la mine nu ţine chestia cu dictatura legii sau a bunului simţ. Dacã îţi asumi realitatea cã eşti singur ajungi sã te bucuri şi sã fii fericit pentru cã ea a binevoit sã petreacã lângã tine, cu acordul tãu şi nu împotriva vrerii tale, câteva clipe.

Crezi cã ai rezista lângã una singura, în urmãtorii 40 de ani? Eu, nu. Iar tu gândeşti la fel ca mine, dar te auto-abureşti cu vise de genul iubire egal căsătorie, telenovelă de scurt metraj, la care, peste 3 luni de zile, n-ai avea continuarea. Şi-ai ajunge la Socola. Asta vrei ?

- Mi-ajungi tu. Nu mai vreau pe nimeni.

- Cãsãtoria e o infracţiune împotriva drepturilor omului, care se poate transforma în calamitate. Ţi-ar conveni aşa ceva ?!

- Nu.

- Pãi vezi ?! Şi tu vrei sã fii liber sã te iubeşti cu cine îţi place, când îţi place.

În căsătorie, unul din cei doi complici e destul de prost ca sã încerce sã-l subjuge pe celãlalt. La noi, aveţi drepturi egale. Folosiţi-le.

- Gãina bãtrânã face zeama bunã.

- Ţi-ai luat-o în cap. Nu-mi place carnea de gãinã. Mã intereseazã capra neagrã. Aia tânãrã, care s-a mutat la parter.

- Nu-mi doresc o aventurã. E simplu, având în vedere fauna site-ului.

- Eşti un tip tare. Dacã te dezbraci în stradã, se opreşte circulaţia şi te întorci acasã cu o echipã de rugby. Tu vei fi mingea.

vineri, aprilie 03, 2009

Anunt important

Cat de simplu se inlantuie lucrurile deodata... Si cata furtuna...
Iar am sa visez rasturnata pe bancheta unui maxi-taxi care ma va parasuta pentru a mia oara in celalalt capat al tarii la cateva sute de km, ceva mai la sud... Deja ma gandesc la planurile pe care va trebui sa mi le fac in noaptea de dinaintea lui Luni. O sa fie ceva cu strigaturi, abia astept.- Genul meu de poem e misterul. Cand dau de el, sunt intrata'n transa ca o pisicuta, careia i-a trecut pe sub nas, cel mai misto motan din cartier...

In alta ordine de idei, am de facut un anunt important.
Imi schimb blogul.

miercuri, aprilie 01, 2009

Thinkin' 'n' Moanin'

"I said I want you,

just 'zactly like I used to

And baby,

this is only bringing me down"...

Li-NISTE ca se do-ARME!

Curve de impresie cu depresii de departe
Demascate, demodate cu ifose desantate
Cica minti luminate...dereglate, depravate.
Politicieni "importanti" importati si remarcabili
Ca prostie si coruptie, da, sunt admirabili
Bineinteles, nu vor ramane-o vesnicie impenetrabili
Sociabili in prostie, doar de fatada mai badie
Caci din umbra te jupoaie chiar de vie, doar se stie
Lume isi bat joc de-a noastra glie, intr-o mare veselie
Nu-i doar la noi in niciun caz, acelasi trai
Dar cu siguranta poate fi un pic mai mult balai
Stii bine ca te doare-n cur cand ne tot spui: O vai...!
Parlamentar sau deputat imprastiat de-nflacarat?
Of course...sunteti toti o zeama si un rahat
Ahtiati ce salivati fix ca musca la cacat
Poti fi ministru important, sau mare senator...
Tot iti urez cu drag un pas, pe rosul unui semafor
Si-n direct o stire de la ora 5 pe televizor
Un glonte-n ceafa sau o creanga grea, deasupra-ti aplecata
Sa-ti fie clar, tot nu-ti va curata vreo pata
Din haina inimii plebei, ramasa vesnic patata
Va bateti joc de tara asta, era frumoasa si avuta
De tara ce-a fost construita cu atat de multa truda, acu-i sluta
Care de-a lungul timpului, a fost de multi prea vruta
Vanzatori de fabrici, doar pentru turta voastra
Dati pe nimic, si munti si vai..si o pasare maiastra
Taiati paduri, lasati taranii in jug din vina voastra
Faceti o ciorba din gaina noastra cu oua de aur
Nesatui hamesiti si infipti ca un taur
Un cutin pe la spate, si-n fata un zambet cu laur
Sa faceti burta mare sa crapati, si burdihanul plin
Cu multa stima poporul va doreste: Sa va leganati lin!
Sa poa' sa-nchine in "cinstea" voastra un pahar de vin fin.
Inghesuiti tot ce se poate in ciorapul lung, sfarsit
Nu va ganditi la cineva de sus, ce va priveste nesfarsit
Candva, pe legea mea de popor de a lungul timpului tarsit
Nu instig, doar iti intind pe tava adevarul
Drept cum Adam..a cam muscat marul...
Toate va vor fi rasplatite, va zic...sfarsit!

Cracii în raftul de la biblioteca...

Cu cracii în raftul de la biblioteca, ticsită nu cu cărţi ci cu ursuleţi sau bibelouri… Incredibil.
Amăgiri, dezamăgiri, nopţi traversate pe beat-uri adecvate stărilor şi trăirilor, singuri în căutarea sufletului sau scufundaţi în braţele cuiva…Felii dintr-o lume uneori ameţită în care rătăcim şi încercăm să ne identificăm.
Analiza la noi duce inevitabil la anal: scoatem băşini pe gură despre lucruri făcute cu curul. Bloggingul nu poate face excepţie.

duminică, martie 29, 2009

Nu singura, desigur.

As vrea sa dansez.
Undeva, afara, pe iarba, desculta.
Sau pe nisip. Sa imi infioare vantul parul.
M-as imbraca intr-o rochie alba, cu volane.
Mi-as pune o floare, mare, rosie, in par,
si m-as invarti in cerc, razand.
Si sa se auda de undeva muzica.
Un pian. Sau rock'n'roll.
Si timpul, sa stea putin pe loc.
Sa ma lase sa imi traiesc momentul...

marți, martie 24, 2009

Banc

Mama mea, cate tampenii exista pe lume... Si totusi, cate frumuseti... vorba lu' Ion: secolu' XXI, nori de fum si praf, ma impiedica sa simt parfumul...
Daca as ajunge sa ma detasez de tot, cred ca mi-as trage de buna voie si nesilita de nimeni, un glonte in teasta. Sunt pe drumul bun... Daca dau de greu, am sa dau din mana.
Cred ca romanu' e cam cel mai capabil sa faca haz de necaz.
Mi-aduc aminte un banc misto.
Zice cam asa:
Gheo la stana. Cu oile, la pascut.
La un moment dat, in vazduh, apare o un Ozn. Deschide trapa, si trage.
Trage oile lu' Gheo, trage cainii, gardu', casa, si tot asa. Ii sufla tot.
Trapa se inchide, Ozn'ul dispare, Gheo, sta si priveste in zare, ganditor.
La un moment dat, zice... cu privirea pierduta, sprinijit in baston...
"ei... apai, sa nu iti fut eu gatzii ma-tii?"

Parental Advisory

Ce-o mai fi si cu limbaju' asta...
Si apropos de chestia asta, va recomand sa aveti grija cum va puneti pulele in propozitii... Nu de alta, dar riscati sa va injurati singuri.
Personal, nu pot vorbi elegant, daca mi-e a vorbi vulgar, obscen. Nu pot sa tac din gura, daca imi vine sa ma apuc de dat dracului toata planeta, nu ma abtin, pentru ca asta ar insemna ca traiesc de-a-n-pulea, sa ma abtin de la aia, de la aia, de la aia, de la aia. Altora le recomand sa puna lacatul pe mancare, si asa mai departe. Nu am prea multe sa reprosez. In schimb, am suficiente pentru mine... sa imi reprosez mie.
Nu tine de limbaj. Unii tin cont. Daca taica-meu a fost cartograf in Universitate, si daca sunt nepoata de mitropolit, nu inseamna ca nu am acces la injuraturi, nu inseamna ca umblu in fuste lungi negre si cu batic pe cap, nu inseamna ca nu as avea un cazier lung de un km, si asa mai departe. Poate umblu in blugi taiati, cu un rand de 12 cercei pe fiecare ureche, un maieu si o camasa pe deasupra, poate nu port rochii din principiu, sau pantofi cu toc de 15, sau poate port pantofi cu toc de 15 si asa mai departe. Sunt fix cum vreau eu sa fiu. Si cui nu ii convine ca vorbesc, cum vorbesc, sa se duca in pula mea. Pe care, desigur, nu o am, dar o pot lua oricand de imprumut.
Si daca asta inseamna sa rup legaturi, relatii, sa imi schimb anturajele, cercurile de prieteni, si asa mai departe, sa imi schimb si numerele de telefon, se rezolva. Dar sa n-aud miorlaituri din celalalt capat al firului, ca se lasa cu artificii.
De dimineata ma trezesc, si imi bag pula in tot ce mi-am promis aseara. Si se intampla des. Si nu numai mie, sigur. Daca asa imi vine, asta fac. Poate asta ma face sa ma simt mai bine. Am fost obisnuita prea mult timp sa fiu singura.Drept urmare, m-am salbaticit. M-am pliat pe prea multe cacaturi si situatii din viata dupa cum au vrut altii, si m-am saturat. E normal sa ma razvratesc. E normal sa rup din start, e normal sa renunt din primele impresii. Pentru ca anii trec, si nu mai stau dupa cacaturi, dupa jumatati de masura. Am nevoie sa gasesc persoane cu care am ce imparti. Nu sa ii educ eu pe altii, sa ii invat eu pe altii. Ca m-am saturat sa tot fiu educatoare, mama tuturor ranitilor. Ca doar nu sunt pe post de tras la tombola. Pentru nimeni.
Ah, ca pe urma mi s-ar reprosa, "Vuai, Victoria, dar ce se petrece cu tine, nu erai asa, te-ai schimbat, ce s-a intamplat, nu te mai recunosc", asta e altceva. Nimeni nu mai pleaca urechea si la alte amanunte. Si nici eu n-am de gand sa dau alte explicatii. Nu e vorba ca am tupeu sa fut atata lume in gura, da' chiar m-am saturat sa fiu fetita dulce si cuminte, care pleaca, capul, pe care palosul nu-l taie, ei, cucu, tocmai atunci il taie... Prefer sa fiu leu mort, decat caine viu. Si se pare ca sunt din ce in ce mai putini oamenii care prefera asta.
Te nasti, cresti, si la sfarsit, platesti. Pacat ca platesti pentru cacaturile altora...
Nu ascult hip-hop de cand m-am nascut, dar nici nu pot sa le zic alora de varsta mea, bai, alo, tu, pustiu, eu ascult Django Reinhardt, ca oricum, si pe ala (Nu pe Django Reinhardt, desigur, ca ala oricum, e putin cam mort), ca pe multi altii, il doare in cur de gusturile mele muzicale, cum probabil, si pe mine ma doare acolo unde nu bate soarele, de gusturile lui sau ale lor, muzicale.

Instabilitate in aproape toate


Referitor la telefoane si alte cacaturi. Prefer sa vorbesc pe messenger pana la pensie sau sa scriu pe blog. Sa fac scurta la mana, decat sa raspund la telefoane si sa fiu tinuta de vorba cu orele. Mai ales daca se trezeste unu' sa isi dea volumul la maximum pe telefon, si sa imi tipe pur si simplu in ureche. Mai bine ma dau cu capu' de pereti. Vorbeam cu unul zilele trecute, si vreo zece minute tot i-am spus sa isi dea naibii volumul mai mic, ca al meu mai avea putin si era pe mut, si el tot tipa, si zicea ca nu tipa. Si tot asa. M-am enervat pana la urma si i-am zis ca daca mai face faze de astea, imi schimb numarul de telefon.
Ca de obicei, nu? Nimic nu am stabil. In afara de psihic.

Diverse... diverse

Mi-e al naibii de frig. Nu stiu ce dracu' mai am acum. Cred ca am racit. Mi-e frig, pe urma transpir de caldura, si tot asa. Am dormit in suturi si reluari, in ultima saptamana jumatate. Nu sunt obisnuita sa stau teapana intr-un loc, unde ma pui, acolo sa stau. Nici pe departe. Si simt ca ar cam trebui de acum sa imi iau iarasi zborul. Si asa am liber vreo doua saptamani. M-as plimba putin prin tara, si daca tot m-am certat cu taica-meu zilele astea, poate dau si pe acasa sa mai dreg situatia, daca o sa aiba chef sa ma asculte. Daca nu, soarta fuse cruda.
Oricum, ramane de vazut. Ma intorc la ale mele, deocamdata.
Pana una alta, ma duc sa fumez o tigara sa imi fac rost de ... inspiratie.

duminică, martie 22, 2009

Si pana la urma, asta e tot ce mai ramane real


Here I am, again, in this mean old town... And you're so far away from me. And where are you when the sun goes down? You're so far away from me, (as always) So far away from me, So far, I just cant see. I'm tired of being in love and being all alone, When you're so far away from me. I'm tired of making out on the telephone, 'cause you're so far away from me. So far away from me. So far, I just cant see. I get so tired when I have to explain, When you're so far away from me. See, you have been in the sun, and I've been in the rain... And you're so far away from me.
Eh... astea's pana la urma versuri. Dar am stat de multe ori si m-am gandit... cum pisicii ei de treaba, in aproape toata industria muzicala, cam 90% din ea, si in ea, se vorbeste despre dragoste. Ca'n manele: "te-am iubit, m-ai parasit", pula mea, ceva de genu' asta, oricum. Ei, macar's in engleza, franceza, etcaetera.
Si de multe ori, chiar devine plictisitor, ca totul sa fie atat de departe, incat chiar sa nu mai poti vedea, nu? Te saturi...
Cred ca pentru unii dintre voi, (va stiti voi) ajunge sa fie o bucurie, ca la 2-3 de noapte, sa mai cititi ce se mai scrie pe blogul asta. Daca as putea si mi-ar sta in putinta, v-as da "ignore" si de pe blogul asta. Pana la urma, bafta mea, a fost ca l-am facut public. Dar nici sa fiu egoista si sa il tin doar pentru mine, nu pot.
Raman eu si cu oftatul meu.
Tot ne nastem singuri, nu? De ce n-am si muri asa?
Buna intrebare. Da' inca n-am gasit raspuns la ea...
Si revenind la ce spuneam mai sus, cu versurile de la Dire Straits, piesa asta, So Far Away, e o piesa al naibii de liniara; din principiu nu suport piesele liniare; altfel as asculta dracu' numa' house toata ziua, daca mi-ar arde de "liniaritati". E o piesa de umplutura, ca multe altele, din multe trupe foarte cunoscute, mari si care chiar au incercat sa faca ceva. Dar acum, la ora asta, chiar mi-e draga piesa asta. Si, cam gata. Ca ajunge. Ce-i prea mult, strica, stiti voi, e imoral, sau ingrasa.

luni, martie 16, 2009

Forgive Me

She's gone, out of my life...
I was wrong, I'm to blame,
I was so untrue. I can't live without her love.
In my life, there's just an empty space...
All my dreams are lost, I'm wasting away. Forgive me, girl...
Lady, won't you save me? My heart belongs to you.
Lady, can you forgive me? For all I've done to you...
She's gone. I find it so hard to go on. I really miss that girl, my love.
Come back into my arms...
I'm so alone, I'm begging you, I'm down on my knees. Forgive me, girl...

vineri, martie 13, 2009

Tearin' out my heart...

First time I saw your face
By your side was the only place
That I would wanna be
Sometimes and I don't know why
Love can come or it can pass you by
Now you take all the love you gave to me
What you take...
You're tearin' out my heart...
Never thought I'd see the day
You would throw my love away
And... it's killing me
One thing you'll never know
How it hurts to let you go
As you turn and walk away from me
I see you walking baby
You're tearin' out my heart..
Feels like I've been ripped apart
You're tearin' out my heart
Daybreaks, I try to be free
But your memory is haunting me
There's nothing I can do
All alone in the candlelight
I see your face again tonight
And I feel all the emptiness without you
I'm talking without you
Tearin' out my heart
I feel like I've been ripped apart

Anyone...

Anyone who have a love close to this
Knows what I'm saying
Anyone who wants a dream to come true
Knows how I'm feeling
All I can think of is you and me
Doing the things I wanna do
All I imagine is heaven on earth
I know it's you
Anyone who ever kissed in the rain
Knows the whole meaning
Anyone who ever stood in the light
Needs no explaining
But everything more or less appears so meaningless
Blue and cold
Walking alone through the afternoon traffic
I miss you so
Anyone who felt like I do
Anyone who wasn't ready to fall
Anyone who loved like I do
Knows it never really happens at all
It's over when it's over
What can I do about it
Now that it's over
Everything more or less is looking so meaningless
And fades to grey
Lying awake in an ocean of teardrops
I float away
Anyone who ever felt like I do
Anyone who wasn't ready to fall
Anyone who loved like I do
Knows it never really happens at all
It's over when it's over
What can I do about it
Now it's all over

Alone

I hear the ticking of the clock
I'm lying here the room's pitch dark
I wonder where you are tonight
No answer on the telephone
And the night goes by so very slow
I hope that it won't end though
Alone
Till now I always got by on my own
I never really cared until I met you
And now it chills me to the bone
How do I get you alone...
You don't know how long I have wanted
To touch your lips and hold you tight,
You don't know how long I have waited
And I was gonna tell you tonight
But the secret is still my own
And my love for you is still unknown
Alone
Till now I always got by on my own
I never really cared until I met you
And now it chills me to the bone
How do I get you alone...

duminică, martie 08, 2009

Nu e cu trimitere

M-am gandit la multe, zilele astea... Si am simtit la fel de multe... ba chiar, nici nu am putut dormi vreo cateva nopti. Deopotriva, chestii frumoase, placute, si chestii mai urate. Am fost si trista, si vesela, si cu toane, si cu nervi. Un amalgam intreg... de stari. Amestecate total de-a-n-pulea... dar cu un rezultat pur si simplu uluitor. Ma simt... intreaga.
Doar ca simt ca mi-e dor. Asta e ce nu imi da stare, somn, si altele... Dar nu stiu de ce sau de cine mi-e. In schimb, ma simt rupta in doua. Pentru un nimic, poate. Am de cateva zile senzatia asta...
Ma simt ca in piesa lui Johnny Lang, Breakin' Me. Dupa ce am ascultat-o de cateva zeci de ori, una dupa alta, si pe care o ascult si acum, in continuare... am de gand, sa o ascult de inca douazezi de ori.
"Baby, please, just take me back, I don't want to be in love, but you're makin' me... Let me up, I had enough, Girl, you're breakin' me..."

I Just...


Want to hold your hand...
And when I touch you I feel happy, inside.
It's such a feeling that my love,
I can't hide, I can't hide, I can't hide.

Yes, you've, got that something, I think you'll understand...
when I'll, say that something, I wanna hold your hand,
I wanna hold your hand, I wanna hold your hand...

I Need You

I don't wanna touch you too much baby...
'Cause makin' love to you might drive me crazy
I know you think that love is the way you make it
So I don't wanna be there when you decide to break it...
No!
Love bites love bleeds - it's bringin' me to my knees
Love lives love dies - it's no surprise
Love begs love pleads - it's what I need
If you've got love in your sights
Watch out, love bites...