Cat de simplu se inlantuie lucrurile deodata... Si cata furtuna...Iar am sa visez rasturnata pe bancheta unui maxi-taxi care ma va parasuta pentru a mia oara in celalalt capat al tarii la cateva sute de km, ceva mai la sud... Deja ma gandesc la planurile pe care va trebui sa mi le fac in noaptea de dinaintea lui Luni. O sa fie ceva cu strigaturi, abia astept.- Genul meu de poem e misterul. Cand dau de el, sunt intrata'n transa ca o pisicuta, careia i-a trecut pe sub nas, cel mai misto motan din cartier...
In alta ordine de idei, am de facut un anunt important.
Imi schimb blogul.
