Esti tot tu, acelasi baiat singuratic. Si nu gasesti rost pe Pamant, acum, cand totul in jur s-a daramat. Sper ca si ceilalti, sa fie buni asa cum esti, pierdut in tara nimanui, dorind mereu sa regasesti caldura unui suflet bun.
Trecut lasat in urma, vis sfaramat de dor ce nu s-a implinit, tot mai inchipui lumea ca in povesti, cu amintiri ce dor de cand nu mai iubesti.
Sensibil, dar singur mereu, ai si uitat de cand nu mai traiesti, desi în suflet ai oceane de iubire sa reversi.
Unde esti, iubire, tinerete...?
E undeva departe-n urma, a fost frumos, s-a dus si n-o mai regasesti. Nu ai ştiut ce faci şi timpul mult prea repede-a trecut. Nu ai cu cine sã vorbesti si cui sa spui ca ti-este dor, cu cine sa imparti sufletul tau...
O viata printre picaturi, in fuga, doar printre straini, ce nu au cum pricepe.
Ai vrea sa poti iubi din nou, sa fii la randu-ti ocrotit, sa simti, sa stii cand soarele apune, ca ai la cin' te intoarce, sa fii iubit asa cum esti, sa ai pe cineva in suflet, pe care sa respecti si sa iubesti, cu care sa te asemeni si sa te deosebesti.
