Te vei lamuri pe parcurs. Asta daca nu le vei lasa alora mai prostani ca tine, sansa sa se ridice si tu sa fii cel calcat in picioare (am observat ca se practica asta, mai nou), asta daca nu te vei sinucide, asta daca nu vei renunta, ci vei lupta in continuare, pentru ce esti tu, pentru ce vrei tu, nu pentru cine esti in fata altora, nu pentru ce vor altii, nu pentru o bucata de paine sau sa ai ce sa pui pe masa, sau sa ai cu ce te imbraca, sau bilet de tramvai/metrou. Astea sunt nimicuri. Sunt altele care primeaza. Sunt altele pentru care chiar merita sa respiri si sa nu iti pui streangul. Sunt altele pentru care merita sa… mai amani punerea streangului. Probabil nu iti va spune nimeni ca e usor. Dimpotriva. Iti vor spune ca nu ai sa reusesti, ca nu poti, ca esti incapabil, ca nu meriti, ca tu trebuie sa faci altceva, si nu ceea ce vrei, ca esti prea prost, ca esti prea simplu, ca esti prea fucked up, ca tu trebuie sa fii la 7/9 ospedale, ca n-ai ce cauta in libertate, pula mea, ti le mai zic eu? Ar trebui sa le stii. Abureli dintr-astea, orice, de fapt, nu doar abureli. Incepand de la promisiuni (Promisiunile nu sunt facute sa fie incalcate. Oricum toate se incalca, sau se ocolesc. Si legile, si promisiunile.) si terminand cu ce vrei tu, minciuni, alte bullshituri. Orice, ca sa iti schimbe tie directia, orice, ca sa te vada pe tine, cum pici, ca un castel facut din carti de joc, orice, absolut orice, fir-ar viata a naibii sa fie uneori. Si-or sa iti spuna orice, ca sa te calareasca psihic, si ca sa te lase fara tot ce ai: sensibilitate, dorinte, vise, planuri, suflet, blandete si candoare. Ai sa ramai cu fix o pula. Atat. Bine, oricum, cu aia ramai ca n-ai ce te face... e in pantaloni. Dar, sfatul medicului: nu dispera. Nu zic ca ai o viata in fata, sau ca nu ai pierdut nimic, sau ca nu ai nimic de pierdut, sau ca, ce e frumos abia urmeaza. Nu... Nu mai am treaba cu manuitul cuvintelor. :) N-am mai pus mana pe carte in ultima vreme, si mi-am iesit din mana. Dar n-ai de ce sa disperi. Nu te ajuta cu nimic. Daca vrei sa te resemnezi, fa-o. Dar n-o fa in disperare si nici in tacere. Pentru ca oamenii disperati, fac lucruri disperate, si exista o probabilitate sa iasa urat. Si singurul care o sa piarda, ai sa fii tu. Hi hi... Ca de obicei, numai tie ti se poate intampla, si nu altora. Asa zic toti. Inclusiv eu. Hi, hi, pe dracu'.
Dar, intr-adevar, lupta pentru supravietuire a fost dintotdeauna grea, urata, cenusie, trista, pesimista, de cacat. Si mai ales, de unul singur, poate fi plina de oroare. N-a zis nimeni ca e usor. Asa ca, siliconu' in fata, zambetul pe buze, spatele drept, si privirea inainte si fruntea sus, in pula mea, ca viata trece repede si nu iei nimic cu tine in groapa. Distreaza-te, ca nu tine mult. Si traieste. Pentru tine. Ca pentru altii, poate ai facut-o destul. In fond... it's your call. Asa se spune.
