Cum ar fi sa te regasesti? Cum te-ai simti, atunci cand ai constata ca astazi te-ai regasit? In cineva. Evident. Sau in altcineva.
Intr-o persoana care se imbraca la fel ca tine. Are acelasi zambet ca al tau. Aceiasi culoare a ochilor. Acelasi par. La fel de lung. La fel de ondulat.
Aceleasi cicatrici. Acelasi mers. Aceiasi voce.
Ar fi interesant.
Am patit-o de cateva ori. Nu chiar cam la fel. Pe aproape. Si stateam statuie si ma uita la ea. Era o ea, evident. M-am uitat la ea pana a coborat din tramvai.
Era o tipa blonda, cu ochii mari, sa fi avut 50 si ceva de kilograme, destul de inaltuta, cu parul lung, ochi deschisi la culoare, machiata usor. Vorbea la telefon. Zambea. Si se uita la mine. Si eu la ea.
Tinea niste dosare in poale. Era imbracata intr-o pereche de jeansi, purtati mult, si o bluza pastel, vaporoasa. Parul era in toate directiile, suvitele aruncate neglijent. Dar arata al naibii de bine. Asa obosita si cu o noapte grea in spate probabil. Era vesela toata si avea viata in ea. Aveam impresia ca o cunosc de ani si ani. Si continuam sa ma uit in prostie la ea. Am vazut-o ca s-a ridicat, incerca sa isi tina dosarele, sa nu ii cada pe treptele tramvaiului, cu o mana, si cu cealalta se tinea de una dintre barele de siguranta, sa nu se trezeasca, cu cracii in sus la oprire. Da, era frumoasa si desteapta. Si placuta.
Eu mai aveam cateva statii de mers, si stateam pe un scaun, gandindu-ma ce misto au fost clipele alea cat ea a fost in tramvai. Parca eram eu. M-am regasit mult de tot in ea. As fi fost curioasa ce muzica asculta. M-ar fi putut dezamagi. A fost mai bine asa.
