Cred ca m-am plictisit de scris chestii pe care le stiu. Sunt suma tuturor chestiilor obisnuite. Si altceva, probabil ca nimic. Am obosit sa scriu chestii pe care le stiu. Dar n-am sa pot niciodata sa scriu ceva nu cunosc si nu am trait.
Iar visele? Sa povestesc visele? Am cosmaruri, de regula. Si nu ajuta cu nimic.
Nu ca ar fi ajutat la ceva ce am tot scris pana acum.
Faceam o paranteza, intre ce traiesc si ce visez.
Desi, si atunci cand visez, traiesc, pentru ca ma trezesc in suturi, transpirata, plangand si cu inima 150 puls. Plus ca imi amintesc tot. Si imi stiu majoritatea viselor din ultimii ani. Oricum visez rarut. Dar profund. Si de obicei toate sunt in legatura cu mine. Eu, suma obisnuintelor.
Si e misto. Adrenalina.
Daca te dai jos din pat in situatia asta, acolo ramai. Pentru ca poti sa ai un soc, daca nu te poti stapani. Si de obicei, in situatiile astea, nu e loc de stapanire. De asta, recomand sa mai stai cateva minute, pana iti revii, sau daca nu iti revii, nu conteaza, macar sa iti linistesti pulsul. Stai la orizontala. Ajuta.
