Era o dimineata goala
De inhibitii si nevoi,
Te-aveam zambind pe tine-n poala,
Stiam cuvantul “amandoi”...
Era o dimineata plina
De zambete si de placere,
De flori plutind pe a ta piele
Si n-avea nimeni nici o vina.
Erai frumoasa-n dimineata-ceea,
Eram noi, amandoi, tacuti,
Un blues ne mangaia tacerea,
Simteam ca suntem nevazuti.
Si de-ar fi fost o viata-ntreaga
Sa se consume-n acea clipa
Eram prea-fericit iubito,
Caci te aveam pe tine.
Asta este o dedicatie de la cineva drag pentru mine. Probabil in onoarea faptului ca maine fac 22 de veri. Douazeci si doua de veri de cacat, cred. Cu aceasta preafericita ocazie, va implor ca maine, sa ma lasati dracului toti in pace si sa nu va prind ca ma sunati, ca va iau la perpules urgent.(Va stiti voi care, prietenilor)
Nu imi stricati ziua de maine, ca mi-ati stricat-o 22 de ani in continuu.
In alta ordine de idei, tie, iti multumesc pentru poem. Mi-a placut mult si imi place in continuare.
Blues rules. Se stie.
