Ce-o mai fi si cu limbaju' asta...Si apropos de chestia asta, va recomand sa aveti grija cum va puneti pulele in propozitii... Nu de alta, dar riscati sa va injurati singuri.
Personal, nu pot vorbi elegant, daca mi-e a vorbi vulgar, obscen. Nu pot sa tac din gura, daca imi vine sa ma apuc de dat dracului toata planeta, nu ma abtin, pentru ca asta ar insemna ca traiesc de-a-n-pulea, sa ma abtin de la aia, de la aia, de la aia, de la aia. Altora le recomand sa puna lacatul pe mancare, si asa mai departe. Nu am prea multe sa reprosez. In schimb, am suficiente pentru mine... sa imi reprosez mie.
Nu tine de limbaj. Unii tin cont. Daca taica-meu a fost cartograf in Universitate, si daca sunt nepoata de mitropolit, nu inseamna ca nu am acces la injuraturi, nu inseamna ca umblu in fuste lungi negre si cu batic pe cap, nu inseamna ca nu as avea un cazier lung de un km, si asa mai departe. Poate umblu in blugi taiati, cu un rand de 12 cercei pe fiecare ureche, un maieu si o camasa pe deasupra, poate nu port rochii din principiu, sau pantofi cu toc de 15, sau poate port pantofi cu toc de 15 si asa mai departe. Sunt fix cum vreau eu sa fiu. Si cui nu ii convine ca vorbesc, cum vorbesc, sa se duca in pula mea. Pe care, desigur, nu o am, dar o pot lua oricand de imprumut.
Si daca asta inseamna sa rup legaturi, relatii, sa imi schimb anturajele, cercurile de prieteni, si asa mai departe, sa imi schimb si numerele de telefon, se rezolva. Dar sa n-aud miorlaituri din celalalt capat al firului, ca se lasa cu artificii.
De dimineata ma trezesc, si imi bag pula in tot ce mi-am promis aseara. Si se intampla des. Si nu numai mie, sigur. Daca asa imi vine, asta fac. Poate asta ma face sa ma simt mai bine. Am fost obisnuita prea mult timp sa fiu singura.Drept urmare, m-am salbaticit. M-am pliat pe prea multe cacaturi si situatii din viata dupa cum au vrut altii, si m-am saturat. E normal sa ma razvratesc. E normal sa rup din start, e normal sa renunt din primele impresii. Pentru ca anii trec, si nu mai stau dupa cacaturi, dupa jumatati de masura. Am nevoie sa gasesc persoane cu care am ce imparti. Nu sa ii educ eu pe altii, sa ii invat eu pe altii. Ca m-am saturat sa tot fiu educatoare, mama tuturor ranitilor. Ca doar nu sunt pe post de tras la tombola. Pentru nimeni.
Ah, ca pe urma mi s-ar reprosa, "Vuai, Victoria, dar ce se petrece cu tine, nu erai asa, te-ai schimbat, ce s-a intamplat, nu te mai recunosc", asta e altceva. Nimeni nu mai pleaca urechea si la alte amanunte. Si nici eu n-am de gand sa dau alte explicatii. Nu e vorba ca am tupeu sa fut atata lume in gura, da' chiar m-am saturat sa fiu fetita dulce si cuminte, care pleaca, capul, pe care palosul nu-l taie, ei, cucu, tocmai atunci il taie... Prefer sa fiu leu mort, decat caine viu. Si se pare ca sunt din ce in ce mai putini oamenii care prefera asta.
Te nasti, cresti, si la sfarsit, platesti. Pacat ca platesti pentru cacaturile altora...
Nu ascult hip-hop de cand m-am nascut, dar nici nu pot sa le zic alora de varsta mea, bai, alo, tu, pustiu, eu ascult Django Reinhardt, ca oricum, si pe ala (Nu pe Django Reinhardt, desigur, ca ala oricum, e putin cam mort), ca pe multi altii, il doare in cur de gusturile mele muzicale, cum probabil, si pe mine ma doare acolo unde nu bate soarele, de gusturile lui sau ale lor, muzicale.
