Poate daca.... Acest "daca" ii supara pe oameni.

Omul e capabil sa indure multe, nu?

M-as sinucide.

Nu mai am chef sa respir jegul asta de viata, de fum.

Un cutit, in inima de preferat, rezolva problema, un streang, cam la fel.

Fara chestii muieresti, lacrimi, o pastila, un gat de bere, o pastila, un gat de bere, o lacrima, iar o pastila, iar o lacrima.

Fara pastile, prostioare, dat vedeta, stiri, televiziune, spectacol, nu? Imi pare rau ca nu sunt manelista. Mi-ar fi fost de o mie de ori mai usor, nu sa ma sinucid, ci sa traiesc.

Multi au impresia ca esti las/a, daca o faci.

Aia sunt niste bulangii. Nu ii lua in seama. Important e sa faci ce vrei tu, nu altii, sa crezi ce vrei tu, nu altii, sa simti cum vrei tu, pentru cine vrei tu. Tu esti cel mai important in fata ta. Si toti se chinuie sa te manjeasca de noroi, in toata existenta ta, de 20, 30, 60, 80 de ani. Partial, reusesc. Nu?
Eu sunt murdarita aproape in totalitate. Si aveam un suflet tare frumos. Era curat.

Am crescut, m-am manjit, m-am aliat cu oameni pe care nu i-am putut citi sau in care m-am increzut, mi-am ales gresit oamenii, poate, gresit tot... SI poate n-am facut nimic cum trebuie, am ranit pe multi, multi au facut-o, am iubit, am fost iubita, am trait cat am putut fara sa nu am prea multe probleme, cazier, boli, amprente luate.

Societatea te tampeste. Traim totusi intr-o societate tampita. Asta e de plans.

Nimeni nu o sa planga dupa tine. Esti doar un alt personaj care va vi vizionat la stiri, si in reluare si oamenii vor zice: "vuai, tu, ai vazut cazul ala cu tinerica de revelion? Ce trist..." sau "ba, ai vazut-o pe aia la stiri? ce proasta"

Asa, si? Atunci nu mai dai doi bani pe parerile lor. Pe tot parcursul vietii, toti se chinuie si se intreaba unul pe altu': "ce parere ai de..., de..., de..., de..."
Eu m-am cam saturat de figurile lor. Nimeni nu mai stie ce e aia o fila citita dintr-o carte, o muzica, un dans, o privire, o strangere de mana, toti o fac cu un scop, cu un interes, cu un ceva acolo... M-am pierdut undeva pe traseu, si nu ma mai regasesc. Si ma doare.

Imi pare rau ca nu sunt nesimtita. Imi pare rau ca am avut o sensibilitate aparte, imi pare rau pentru o mie de cacaturi. Si? Nu am pe cine invinovati. Probabil eu sunt prima pe lista. Prima vinovata. Pentru ca am lasat sa se intample, nu? Poate daca as avut mai mult creier, m-as fi putut menaja. Controla. Abtine.

Nu am cum sa imi ingrop pacatele.

Ce am savarsit, am savarsit. Parerile de rau, la ce mai sunt bune? Pe vremuri, faceam colectie de scuze... sa imi tina cald pentru la iarna. Adunasem 50 si ceva de kile... le pastram in debara. Acu'? Acu' e iarna.

Si nu ma incalzeste nimic. Ma simt ca o piatra. Rece.

Nu e nimic in a muri. Si totusi poate e totul. E nasol sa simti moartea, nu? Mai ales daca ai avut "zile" de cateva ori, si totusi te-ai cacat pe tine de spaima.

Vreau sa mor ca in Living Las Vegas - filmul

Poate daca...

Ia, sarpraiz!

Bunica'mea, una din ele, de fapt, cam singurica ce mai respira din toate bunicutele, aia e chiar fata desteapta. Aia se uita pe tvr 1, de Revelion, trage parturi si da ordine prin casa, in casa unde nu sta decat una din nepoate, bineinteles ca nu eu, (eu probabil la suta ei si inca vreo 50 de kile, as fi trantit-o cu curuletu' de asfalt, daca mi-ar fi comentat ceva) ci una cam cu vreo zece anisori mai tanara decat mine, cu ma-sa asteia, si probabil o sa ii treaca in vizita vreun copilandru. In rest, sta pe vesnicul ei fotoliu din bucatarie, cu un lighean in fata, in care de obicei stiu ca'si face popcorn pe vremea asta, cu aragazul deschis, rugand-o, sau tipandu-i in urechile uneia dintre matusile mele, sa puna o data de cafea, pe urma se uita pe geam, asculta ragetul unui caine mic-mic, pe care'l tine in cusca si se uita nostalgica, cum afara ninge, cum de la casa ei, alaturi, sunt bloculete, bloculete care au la fereastra braduti, prostioare fosforescente, mai vede vreun cuplu care se cearta sau se pupa, si isi aduce aminte de vremurile bune, vremurile in care reusise sa il ingroape pe barbat-su, si asa mai departe. Mi-e mila de ea. Tare. De aia nici nu ma duc pe la ea. Nu am vazut-o de ani. Treceam la ziua ei, dar atat, salut, nu prea mult, ca ingrasa. Dar uite ca ma gandesc la ea acum. Nu vreau pentru nimic in lume sa ajung ca ea, sau sa ma simt asa de sarbatori, paste, craciun, revelion. Prefer sa fiu moarta.

Stare vomitativa

Frig cu spume si intuneric ca'n cur, la ceasuri deloc tarzii...

E iarna, nu? Se intuneca devreme...

Nu ca as avea ce vedea pana se intuneca, da' macar nu e prea deprimant...

De deprimat, am reusit sa ma deprim. Nu stiu cum reusesc.

Stau in fata monitorului, am un playlist de 5-7 piese, care merg asa, in nestire... Si imi accentueaza starea. Asta pana nu imi iau sosetele si tarlicii in picioare, fularul si geaca, si ies sa ma uit ca un copil tampit la braduti impodobiti, la stelute, luminite aprinse, hlizeli pe aici si pe acolo... Batrani singuri... flacai cu figuri in cap, manelisti imbracati stralucitor, ce dracu', in prag de sarbatoare... fecioare cu buricele goale, machiate strident, imbracate fara gust... si cu multa nesimtire...

Bucurie superficiala, in cateva ore. Toti stau cu sotiile, cu sotii, cu feciorii si mandrele, cu iubitele, cu iubitii, cu parintii, cu bunicii, , cu sefii, cu prietenii, cateii si hamsterii, purceii.... & company.

Si toti rad, isi fac cadouri, se pupa, se saruta, se mangaie, se privesc unu' la altu' de parca nu le-ar veni a crede ca inca un an s-a mai dus dracului.

Ma doare trecerea anilor. Ma tulbura nespus. Si cel mai nasol e ca ma simt singura. Nu ca as face sau nu Revelionul singura. Asta deja nu mai conteaza.

Cand sunt treaza, am rabdare cu prostii. Cand sunt cu spritu'n cap, nu mai am rabdare cu ei.

Daca eram cu spritu'n cap, era o treaba, nu? Si poate nu e prea tarziu.

E doar 5... cinci fara...

Nu ma pot abtine sa nu plang. De ciuda. Nu de altceva.

Si nu vreau decat sa tin pe cineva drag de mana. Sau sa ma tina de mana.

Ce mai conteaza?

M-am trezit pe la 11, 12, cred.

Am vorbit cu un amic la telefon vreo juma' de ora si am zis ca fac o baie.

Am dat drumul la apa in cada si pe urma m-am dus in bucatarie sa fumez, m-am luat cu altele, apa se racise, si am dat drumul sa o incalzesc din nou.

Bun. M-am bagat in cada.

Sunase telefonul. Ma ridicasem sa raspund si deja in baie era inundatie.

S-o fi stricat ceva dracu' la baie, da' ca de obicei, eu aflu ultima.

Asa ca m-am chinuit in curu' gol si doar cu un prosop pe mine, sa strang toata aparia de acolo, in ideea ca poate nu se raceste complet apa din cada si pana la urma fac naibii o baie, ca deja muream de frig si eram un pachet de draci. Pe urma ma mai intreb cum dracu' racesc, daca stau o ora in doua ture, desculta pe gresie. Am strans apa, am facut baie, am dat drmul la apa din cada. M-am intors sa imi iau prosopul si am vazut cum se umplea baia de apa. Misto, nu? Da. Si mie mi-a venit sa rad.

Am pus repede dopul la cada. Si ma intrebam, ei acu', cum mama dracu' dau drumul la apa, daca se face inundatie? Pe unde o scot? Si da-i frumusel cu cate o galeata, si scoate apa din cada, una cate una, mai aluneca, mai sparge-ti capatana aia incapatanata, mai varsa o galeata, si unde in alta parte, daca nu in buda? Ca si chiuveta am observat ca e defecta. Asa ca am turnat vreo 7-10 galeti cu apa in buda si la final ma intrebam cum sa fac sa golesc cada de tot. Si da-i ori cu cate o chestiuta gen un fel de canita din plastic, ori mai scoteam dopu', ca sa am ce sterge iar de pe jos...

M-am distrat. In ghilimele, bineinteles.

Asta se intampla de Revelion, nu?... Numai mie mi se poate intampla.

Acu' e patru si ceva... Ascult muzica si imi dau foarte bine seama ca sunt plina de nervi si ma intreb ce am sa fac eu mai incolo. Probabil am sa citesc ceva. Sau ma uit la televizor. Dar cum sunt foarte multe porcarii... ma abtin.

Sau poate am sa ies sa ma plimb. De una singura. Sa ma gandesc la ale mele. Ca tare aiurea ma simt in ultima vreme si nu ma pot impaca deloc si cu nimic.

Ce mai conteaza...

Anu' tot trece. Macar asta e sigur. Ca moartea si taxele, nu?

Ei... cum mama dracu'?

Iar m-am pacalit pe 2008...

La sfarsitu' lu' 2007 ma laudam ca fac, ca dreg...

Ma, macar am incercat, nu?

Acu' daca stau sa trag iar o linie.... Nu stiu daca am ceva de scris sub ea.

Probabil prea multe chestii.... Si pe buna dreptate. As avea o groaza de scris.

Dar de dus pana la final, observ cu stupoare, ca n-am dus nimic, si imi vine sa urlu, si ma doare, si nu mai suport, ajung sa nu ma mai pot suporta.

Deci, daca nu ma mai suport pe mine, va inchipuiti in rest...

E cu strigaturi... Macar e la sfarsit de an, nu? Pan' la anu' trece.

Trece pe naiba.

Lasa ce e in trecut, si mergi mai departe, nu?

Nu. Nu pot. E prea aiurea singura.

...Si totusi, nu?

Iubirea e singurul sentiment

care mai misca ceva in noi.

Si supravietuiesc, datorita ei.

Fara tine nu reusesc.

Innebunesc.

Imi plac florile.

Trebuie sa ai o problema la mansarda minunata sa nu iti placa. Foarte multi nu recunosc. Foarte multi se simt prost daca primesc o floare. Foarte multi cred ca a primi flori, a darui flori, tine de o chestie muiereasca.

Bineinteles ca nu sunt de acord.
Am daruit flori. Mamei, tatei, iubitilor, prietenilor, cunostintelor, rudelor, profesorilor, fratilor, strainilor, vecinilor.
Nu imi amintesc sa fi primit in schimb un refuz. Poate doar o ridicare din spranceana.


Multe simboluri se pierd sau se transforma in altceva. Si cat poti, e bine sa nu le uiti insemnarea.

M-am bucurat ca un copil

Am ras cu gura pana la urechi si m-am simtit superb cand am vazut primii fulgi de nea. A nins inainte de Craciun si am avut zapada de sarbatori. E foarte frig. Dar e zapada. E frumos. E alb. Asta ma supara la vedere. Dar m-am inveselit si ma simt minunat in continuare. Mi-a lipsit zapada si stiu ca acum cateva zile eram trista si scarbita ca iar voi avea niste sarbatori fara zapada.

Personal, cred ca asta da farmec.

Pas cu pas, nu?

Nu stiu cate mi-am indeplinit, din ce-mi uram la finele lui 2007, pentru 2008.

Undeva in sufletul meu stiu ca am incercat sa fac, cam tot ce am putut, pentru mine si pentru altii si asta ma linisteste, ma impaca, ma multumeste.

Pentru 2009 imi doresc ape mai limpezi. Si sa imi trasez un contur la ceea ce ma intereseaza si imi da sens vietii. Sper sa reusesc cu succes.

E bine sa stii ce vrei. E bine sa o stii din vreme. Aduna-ti informatiile de care ai nevoie. Pune-le cap la cap, incearca sa ajungi la o concluzie, mai verifica o data si treci la treaba.

Poti sa o lasi si pe mai tarziu. Totusi, mai tarziu e mai greu, e mai complicat, cu batai de cap, cu delasari si tot tacamu'.

Dupa Craciun

Ascult Tommy Emmanuel, Morning Aire.

Superba piesa. Imi aminteste de una din zilele de Craciunul de acest an.

O recomand, de altfel.

In rest, am avut niste zile calme, fara prea multe alte comentarii si totusi, putina melancolie tot a fost.

Probabil lipsea bradul. Si inca ceva.

De fapt, tot timpul lipseste cate ceva sau cineva.

I've been better...

Peisaj frant

"In rasuflarea uscata a brazilor
absenta
nici urma de parfumul tau
si peste tot
parfumul tau sfasie scoarta

Pe poteca dinspre livezi
absenta
nici un fir de iarba
culcat sub piciorul tau
si toate ierburile
cosite de taisul amintirii

In sunetul clopotului
absenta
glasul viselor desarte
sparge timpanele absentei

Pe plaja goala a corpului tau
absenta
spuma tasneste de durere in van
samanta unui ideal invins."

Te uita cum ninge, Decembrie

Iarna...

Decembrie si nu ninge... 

Ce poate fi mai trist?

Sarbatori Fericite tuturor. 

 De fapt, nu tuturor. Nu toti merita. 

Mi-e mila si mi se rupe inima pentru batrani...

 Pentru oameni care vad pentru ultima data Craciunul, in paturile de spital, singuri, fara sa fie vizitati, pentru cei care stau in azil, care mor cu fiecare zi si se scurg pe nesimtite in singuratate. 

E crud... si ma depaseste. 

Nu pot face nimic sa ii alin, sa le iau suferinta, sa le zambesc si sa le spun "Va trece..."

Oricum va trece. Nimic nu e vesnic. 

Sunt unii oameni care chiar stiu sa se bucure de ceea ce au. Chiar sunt. 

Sunt curioasa de rata sinuciderilor dupa sfarsitul de An, daca nu chiar pana sa se sfarseasca anul. 

Cum Ciricul ajunge Padure A Spanzuratilor, cum spalaturile stomacale nu mai au efect, decat ala ca daca supravietuieste, nu face altceva decat sa devina subiect de amuzament, de barfa, de aratat cu degetul, de privit si masurat... Imi faceti greata, voi astia. 

Nu vreau sa ma mai gandesc.

Ma duc sa dorm.

- FETELOOOOR, o ştire de ultimă oră!

- Oricum, scumpelor, nu disperaţi, sunt şi "fete" de 73 de ani pe site.

-Şi "băieţi"...
-Vuai, vuai, chiar acum aflat! - Vedeţi că anual se dă un PREMIU BABAN pensionarelor care nu au decedat ŞI mai SUNT ŞI PE SITE!

Să vă spun?! Să nu vă spun?!…

Ei, hai, să vă liniştiţi! - O diplomăăăă, soroo!

Sunteţi cu 1.000.000 mai multe decât bărbaţii şi mai aşteptaţi covorul roşu, invitaţie diplomatică?!...

- Aţi crescut o dată cu ţara (şi-aţi rămas puţin în urmă... Cu vreo 50 de anişori).

Ce-i cu voi, sunteţi timide... sau sfioase?! Ştiu, iar v-am surprins!...

- Aveţi dreptate...vă temeţi că aţi lua iar ţeapă.

- Aşa este!

- O veste bună pentru agricultoarele cu remorcă (cele care au ŞI copii), care IMEDIAT DUPĂ roată au descoperit tastatura, trecând de la cook direct la mouse, declarându-le macrocomponente de bază ale universului lor afectiv, intelectual şi sexual:
-Voi vă veţi mărita mai devreme de 2018, adică, mai precis, atunci când va termina ultimul vostru copil, facultatea, mânca-l-ar mama de trântor, că deştept mai e, ca tat-su, care s-a cărat când l-a văzut, iar mama a rămas să achite taxele. Pe merit!

... STIMATE DOAMNE,

IA CĂSCAŢI DV. HALOGENELE ÎN STATISTICILE din data de 09.02.2007 (nu mai actualizez, veţi simţi singure impactu') - Utilizatori care au găsit partener: 80 961

- NASOOOOL, număr impar

- ăia o fac demult în 3, 5, 7 iar voi…singure (iar sunteţi invidioase!)

- Total fotografii pe site: 106 820 - majoritatea puse de bărbaţi, ăia oricum nu se însoară ...

- De 5 ani încoace, doar 80 000 şi-au găsit "iubirea" ... şi... doar 100 000 de poze?! ...

- Ei, uite de-aia!

– Mesaje trimise : - 27 216 182

– Vă antrenaţi pentru concurs de dactilografie - O SĂ FACEŢI SCURTĂ PE DREAPTA DE ATÂTEA "VORBE"

– Total felicitări cu mâţe leşinate şi purceluşi roz - 77 919 ...

- Mesaje instant - 145 491 816.

- Sunt peste 172 de milioane de mesaje, ştiu, n-am reuşit să vă descurajez!

-Bucuraţi-vă, viitorul nu e chiar aşa de negru, aveţi din start asiguraţi minimum 11 ani de şedere pe aici!

Cu aceastã preafericitã ocazie

Cu aceastã preafericitã ocazie (când vã mai bagã şi pe voi cineva în seamã), rugaţi-vã în continuare Domnului, pentru spãlarea de pãcate...
Dupã cum NU vã daţi seama, pãcatul de moarte al infatuãrii duce la pierzanie.

IA MAI NOTAŢI-VĂ CEVA

- CELE ÎNĂCRITE şi INCULTE, care N-AU HABAR DE GLUMĂ, FĂRĂ UMOR, VĂ ROG DIN START SĂ RĂSFOIŢI mai departe, ca să nu vă trimit condoleanţe când vă moare zâmbetul pe fondu' de ten!...

Orgullosa pudica

Orgullosa pudica, ia aflã tu, cu surprindere, urmãtoarele: dacă n-ai evolua, în SUA ai fi ruptã-n douã. Datoritã diferenţei de mentalitate, ar trebui sã dispari!
Acum, în sinea ta, te bucuri cã eşti în România. Da, dar problemele rãmân aceleaşi. Ai crescut odatã cu ţara şi-ai rãmas puţin în urmã.
Refugiatã în ştiinţã, culturã şi odihnã mintalã veşnicã, rãspunde-ţi ţie, cã eu ştiu! Nu-i aşa cã tu ai fost ultima care a aflat cã ex-ul te-a-nşelat cu o tipã cunoscutã ţie şi mai tânãrã ca tine? ... Sã-ţi mai spun cã tu ai adus-o şi-n casã?! La şcoalã nu ţi-a spus nimeni asta... Nu te-nvaţã la şcoalã CUM e viaţa sau CUM sã ţi-o trãieşti! ...

Scufiţa Roşie

Scufiţa Roşie, te-ai întâlnit cu mine pe taste, nerealizând cã TU eşti cea care a înghiţit în ultimii 20 de ani momelile vieţii cu tot cu undiţã, rãmânând în continuare sobrã, corectã şi dreaptã...
Neputinţa de a te apleca asupra propriei suferinţe ţi se trage de la bãţul undiţei rãmas pe esofag!
Nu contestãm rolul instrucţiei şi educaţiei, ci e vorba de dresura cu ochelari de cal, bãşit-comunistã, executatã de îmbâcsiţi scoborâtori din Gheorghiu-Dej, mort înainte de a te naşte. Totuşi, dacã ai fi pus mâna şi pe altceva, sigur dãdeai, din greşealã, peste ceva mai deştept decât cartea de fãcut sarmale.

- IAR ACUM, LECŢIA ÎNTÂI: -

Dacã vreodatã vã veţi dori una ca mine, n-o sã aveţi parte, întrucât viaţa asta este curvă ...

– DE CE?!

- Comportamentul "fetelor" pe site poate fi caracterizat astfel :

- 1 - aşteptare îndelungată, fiţe, mofturi, păpuşăreli ...

- 2 - dragoste/sex, smotoceală etc...

- 3 - deziluzie -

- 4- înapoi pe site...

-Cu băieţii e mai simplu :

- 1 - sex (ori cu EA, ori fără ea, ori cu mândră

dreapta sa - daaa! că mândra-i nespălată, nu-i ca dreapta lor, curată)...

- 2 - ÎNAPOI PE SITE

O să-mi spui: „- E viaţa mea! ”

O să-mi spui:

„- E viaţa mea! ”

Da, aşa e...
Ia un calmant, pregãteşte-ţi un tub de diazepam pentru la noapte, ce urmeazã e teribil...
Ştiu! Ai pus suflet în tot ce ai fãcut şi mereu ai aşteptat civilizat în pãtrãţica ta sã aparã rezultate care sã rãsplãteascã eforturile primilor zeci de ani din viaţa ta şi, ... nimic!
Sentimental-sufleteşte, pãcãlitã-ai fost în toate, fãrã-a prinde chiar de veste.
Acum şi tu, de colo:

– Nu ţi-e ruşine, io sunt o lady, copilul e la şcoalã şi cântã la pian, la-la-la-etcaetera.

Da, dar şi copilu' râde cu golanii la scarã, cã babaca lui e prãjitã la etaju' final şi n-ar ieşi cu tine pe stradã, dupã cum arãţi.
Adevãrul e cã el ştie cã tu vii din alt secol. Pe timpul lui Ceao avorturile erau interzise, de unde şi suferinţa actualã.

Şi-acum mai vezi viaţa ca la şcoalã, aşteptând sã ţi se acorde respect, consideraţie, sã fii şi tu tratatã ca o fiinţã umanã, iubire, de ce nu?!

Nu m-aşteptam!

Sã ştii cã niciodatã nu-i târziu, ÎŢI VEI GĂSI FERICIREA!...- De pe net ieşi direct la pensie, ai sã ai o mare şi FERICITĂ REALIZARE – 5,2 milioane, dupã care ai s-aştepţi indignată recorelãri.
Apoi – ia un pix, noteazã, sã nu-ncurci : – baticu-n cap, sacoşa-n mânã, şoşoni-galop în piaţã, vizorul pe palier, pampers-nepoţi. V-aţi trezit?! Nu m-aşteptam!

*Nota cititoarelor:

*Nota cititoarelor: nu ne mai traduceţi inutil, întrucât şi noi, româncele francofile – europene cu asta ne ocupãm ! Suntem poliglote, una spunem, alta vrem, şi cu totul alta facem. Şi mai rãmânem şi crãcãnate de uimire când vedem rezultatul ! Cum sã nu divorţeze proştii ãia !? Şi, ia nu ne mai interpretaţi calitãţile drept defecte ! Francofilã nu significã iubitoare de franci, cã ãia nu mai existã de pe timpul lui Ceao-Şarlemangã, iar europene nu înseamnã cã noi suntem gâşte cu pene, ci e pluralul de la europanã, ceea ce vã rãmâne vouã, dupã ce nevestele vã iau salariul.


Nota Autoarei: dupã care, bãrbatul adevãrat merge la amanta/iubita lui, iar soţia îl aşteaptã acasã-n urmãtoarele decenii, cu tot cu bani, casã şi copii.

Concentrat

2 În 1

... primul pas spre o altã lume...

We’ re just two lost souls
swimming in a fish bowl
year after year...
Running over the same old ground...
what have we found... ?
Pink Floyd – Wish You Were Here
1975

... What have YOU found ?

Vestea Bună

- Blondele IUBITOARE DE AUTO cu SOŢ,

mesaj pentru voi - ia geană-ncoa’!…

Grijă la semafor! - să nu vă treziţi urcate în primul felinar pe stânga cu tot cu beemveu şi creierii-n sutien (ei, puneţi silicoane noi!)...

- vă gândiţi cu evlavie la propriul burdihan (fetelor, frumoaselor, gonflabilelor, puneţi, maică, lacătul pe crăpelniţă şi la cambuză, că iar ajungeţi la Telejurnalu’ de Urgenţă)

- ACUM, O VESTE BUNĂ: pe voi, toate astea, Superman vă va salva la timp... Aruncaţi-vă-n BAHLUI / Dâmboviţa, că o să vă uscaţi pe site.

Continuarea Anuntului

Unele procedează foarte inteligent, ascundeţi-vă profilul şi-o să vă măritaţi.

Altele or să treacă la lesbi, că se urăsc pe ele însele... (da’ vedeţi să n-ajungeţi în pat cu Calu’ lu' Moş Crăciun, că-i hubba-bubba!)...
- Unele, pescuiţi: rufe-vase şi podele ... Deşi aveţi câte 6 profile pe toate saiturile cu bagabonţi din România, nu găsiţi... TOT munciţi în două locuri,

mai luaţi-vă o slujbă!
... Altele, au tranzit cerebral lent şi au înghiţit momelile vieţii cu tot cu undiţă - neputinţa de a vă apleca asupra propriei suferinţe vi se trage de la băţul undiţei rămas pe esofag!...
- Unele vor rămâne fete veşnic mari, altele, "capricioase", or să vadă măritat când or să să lase capriciile şi kilogramele ...
- Unele, "pretenţioase-sofisticate" (LA CRATIŢĂ, desigur!), sunt mai inteligente decât mămicile lor, care le-au spus că bărbaţii sunt ticăloşi, porci, escroci, dar ele încă mai cred în Făt-frumos) - ALOO, mămica are ÎNTOTDEAUNA dreptate!
- Altele, caută “bărbat serios, echilibrat şi cu situaţie materială satisfăcătoare: - Fiţi pe pace, NU EXISTĂ! ORI-S ÎNSURAŢI, ORI-S ÎNGROPAŢI - Una era “dezamăgită, dar cu speranţa că va fi bine”... Alta, de 35 de ani, adoră ascensiunile montane (la ora asta trebuia să aibă doi plozi agăţaţi de fuste)...
- Urez VINDECARE UŞOARĂ celor care vor "prieteni/discuţii" (bineînţeles, nimeni nu crede), căci AFECŢIUNEA CEREBRO-INGHINALĂ de care suferă se vindecă cu patul şi cu capul. Unele sunt interesante şi drăguţe ca limba rusă la parastasul ortodox... - Altele-s pe-alt fus orar, ALBESC PE SITE, dar nici cu hotărârea de divorţ în mână habar n-au ce li se-ntâmplă...

Anunt Important: al II-lea

Majoritatea, sunteţi sentimentale dar... urâte cu crengi (...ca soldaţii americani, mozoliţi cu cremă de ghete pe faţă, cu frunze şi crăci de copac pe ei pentru camuflaj), aşa că o să staţi pe-aici până la nemurirea sufletului şi veşnica pomenire!

ANUNŢ IMPORTANT -

Fetelor, maică, bărbaţii sunt interesaţi doar de imaginea dvs. de la cur pân' la genunchi şi retur pân' la gât. Ca să fiţi mai atrăgătoare, băgaţi şi voi nişte poze cu ce faceţi la beţie…

Vuai, fetelor, o veste nouă!... Cum e prosteala, de fapt: şi de fapt, cui nu ii place?

"Mi s-au muiat genunchii, soroo! ... Azi, mi-a cerut numărul de la chiloţi, de la pantof şi de la celular... La telefon, mi-a spus că sunt o femeie atrăgătoare, că am un zâmbet senin şi ochi ca marea, că aduc lumină în jur când intru seara în casă... M-am topit pur şi simplu. Abia aştept să mă mai sune iar! ... Ia uite ce mi-a scris ăsta, fato :
"- darling, mi-ar fi plăcut să te iau de mână ca pe o fetiţă dulce şi să mergem la o plimbare ... pe malul unui lac... cu iarbă şi pădure împrejurul apei... Să te ţin de braţ şi să păşim prin iarbă, printre copaci... desculţi..."
Offfffff doamneee, ce artist este! ... Se pricepe la cuvinte... Are şi sufletul de artist! ...Ce mai, este meseriaş, se pricepe la aburit orice gen de femeie!...
"... poate, când îţi vei acorda câteva clipe sau ceasuri de răgaz, o sa ne regăsim împreună... pe malul unei ape..., iubito, îmi imaginez frumuseţea ta şi a primăverii ce stă să vină, e martie iubito, ai aflat? ... cu cer senin, aer călduţ... şi apa şoptind lângă noi ..."
Am rămas mută... Apoi... s-a-ntrerupt convorbirea, mi se terminase bateria, că ăla o mai ţinea cu poveştile!...Offffffffff, mă gândesc toată noaptea la el, nu mai am somn, de asta ascult la OTV toată noaptea cretinităţile alea, abia aştept să mă întâlnesc cu el!..."

Na, poftim, cum vă prostesc bărbaţii, şi voi, sunteţi păcălite făr' a prinde chiar de veste. Şi pe urmă, vă întrebaţi de ce, şi cum a putut nenorocitu' ăla să îţi facă aşa ceva. Ia vezi poate îţi scapă şi găseşti altceva deştept de citit, nu doar cartea de specialitate de făcut sarmale, ce zici? Poate te trezeşti...

Fetelor, cochetelor, luati aminte

Fetelor, bărbaţii ăştia-s nişte porci... habar nu au cum să se poarte cu o doamnă.
Îi spuneam lui al meu, zâmbind: "- Auzi, când vii matol, iei intâi o floare şi prezinţi omagii.
Dacă vii matol şi-o faci pe-a colonelu’ cu mine, nu pupic, nici kizdă, nici nimic, nici de-al dracu’. Că de fî oricum nu mai eşti în stare."
La mine nu ţine prosteala, da-mi place. Ştiu când barbatul mă prosteşte, dar dacă e dulcic cu mine, mă topesc. Nu-l ţine mult drăgosteala, da-i fac pe plac, pentru că a schimbat-o pe alint-o mode. Şi, îi dăruiesc lumea.
Nu puteam, chiar nu puteam să mă dezbrac, când îmi ordona ăla. După o zi cretină, de muncă , spălat, gătit, călcat, mă băgam şi eu ca omul în pat.
Dulăul vine acasă matol, mă trezeşte şi zice: “- Dezbracă-te!"
Păi, io nu stau la discuţii, că nu sunt gâscă. Să fim serioşi. Îi trântesc imediat replica:
“ - Cooptează pe-altă fraieră să facă tot ce fac eu pentru tine şi să se dezbrace striptiz. Marş la somn cu faţa la icoană, în loc să fii dulce şi să mă iei cu prosteala."

Ştiaţi că?

- Ştiaţi deja că prima chestie care îmbătrâneşte la bărbaţi e femeia.

- Ce nu ştiaţi, e că la a doua "căsătorie", bărbaţii găsesc femei mai tinere cu 15-20 de ani.

- Aviz pensionarelor site-ului, care, una spuneţi, alta vreţi şi cu totul alta faceţi... şi mai rămâneţi şi crăcănate de uimire când vedeţi rezultatul... (între noi: cum să nu divorţeze proştii ăia?!)

- Acum, inspiraţi adânc... auzi, gâscănărie : "vreau să fiu descoperită"...

Aşteptaţi să fiţi descoperite?! Mdeah, o să vă descopere taica popa când dă ţărna la o parte şi pânza pe jumătate (luaţi lumânări la voi şi veniţi cu candela pregătită) ori arheologii, după amprenta dentară sau adeneu...

Pentru dvs.

Fiti naturali, dar incercati mai mult sa ascultati decat sa vorbiti. Daca vorbiti, incercati sa nu faceti prea mult pe desteptii, ci sa fiti demni si modesti in acelasi timp. Nu puneti botul la barfe, si nu va dati cu parerea despre una sau alta, mai ales daca se vorbeste depreciativ despre cineva; adica trebuie sa tineti minte ca gura bate curu' si daca nu judecati asa, nu rezistati.
Sportu' asta - datu' cu parerea - e un sport national peste tot.

Aveti grija cu cine va incurcati, daca va urla hormonii; nici femeile si nici barbatii, nu-s monumente de discretie. N-o faceti pe femeia sau barbatul fatal, si nu fiti provocanti gratuit ca o sa aveti belele.

Sigmund Freud

Primul om care a preferat sa injure, decat sa arunce cu piatra, poate fi considerat inventatorul civilizatiei.

Sven Hassel

Si frigul e bun. Orice vreme e buna, atata timp cat esti in viata. Pana si o puscarie e buna, atunci cand inca mai traiesti si nu te gandesti la ce ar fi putut daca... Acest "daca" ii supara pe oameni.

Albert Einstein

Nu ma gandesc la viitor.

Oricum vine destul de repede; un om destept rezolva problema. Un om si mai destept, o evita.

2008

Dupa o absenta de un anisor de zile, in curand, m-am gandit sa mai revin in atentia dvs.