Iarna...Decembrie si nu ninge...
Ce poate fi mai trist?
Sarbatori Fericite tuturor.
De fapt, nu tuturor. Nu toti merita.
Mi-e mila si mi se rupe inima pentru batrani...
Pentru oameni care vad pentru ultima data Craciunul, in paturile de spital, singuri, fara sa fie vizitati, pentru cei care stau in azil, care mor cu fiecare zi si se scurg pe nesimtite in singuratate.
E crud... si ma depaseste.
Nu pot face nimic sa ii alin, sa le iau suferinta, sa le zambesc si sa le spun "Va trece..."
Oricum va trece. Nimic nu e vesnic.
Sunt unii oameni care chiar stiu sa se bucure de ceea ce au. Chiar sunt.
Sunt curioasa de rata sinuciderilor dupa sfarsitul de An, daca nu chiar pana sa se sfarseasca anul.
Cum Ciricul ajunge Padure A Spanzuratilor, cum spalaturile stomacale nu mai au efect, decat ala ca daca supravietuieste, nu face altceva decat sa devina subiect de amuzament, de barfa, de aratat cu degetul, de privit si masurat... Imi faceti greata, voi astia.
Nu vreau sa ma mai gandesc.
Ma duc sa dorm.
