Poate daca.... Acest "daca" ii supara pe oameni.

Omul e capabil sa indure multe, nu?

M-as sinucide.

Nu mai am chef sa respir jegul asta de viata, de fum.

Un cutit, in inima de preferat, rezolva problema, un streang, cam la fel.

Fara chestii muieresti, lacrimi, o pastila, un gat de bere, o pastila, un gat de bere, o lacrima, iar o pastila, iar o lacrima.

Fara pastile, prostioare, dat vedeta, stiri, televiziune, spectacol, nu? Imi pare rau ca nu sunt manelista. Mi-ar fi fost de o mie de ori mai usor, nu sa ma sinucid, ci sa traiesc.

Multi au impresia ca esti las/a, daca o faci.

Aia sunt niste bulangii. Nu ii lua in seama. Important e sa faci ce vrei tu, nu altii, sa crezi ce vrei tu, nu altii, sa simti cum vrei tu, pentru cine vrei tu. Tu esti cel mai important in fata ta. Si toti se chinuie sa te manjeasca de noroi, in toata existenta ta, de 20, 30, 60, 80 de ani. Partial, reusesc. Nu?
Eu sunt murdarita aproape in totalitate. Si aveam un suflet tare frumos. Era curat.

Am crescut, m-am manjit, m-am aliat cu oameni pe care nu i-am putut citi sau in care m-am increzut, mi-am ales gresit oamenii, poate, gresit tot... SI poate n-am facut nimic cum trebuie, am ranit pe multi, multi au facut-o, am iubit, am fost iubita, am trait cat am putut fara sa nu am prea multe probleme, cazier, boli, amprente luate.

Societatea te tampeste. Traim totusi intr-o societate tampita. Asta e de plans.

Nimeni nu o sa planga dupa tine. Esti doar un alt personaj care va vi vizionat la stiri, si in reluare si oamenii vor zice: "vuai, tu, ai vazut cazul ala cu tinerica de revelion? Ce trist..." sau "ba, ai vazut-o pe aia la stiri? ce proasta"

Asa, si? Atunci nu mai dai doi bani pe parerile lor. Pe tot parcursul vietii, toti se chinuie si se intreaba unul pe altu': "ce parere ai de..., de..., de..., de..."
Eu m-am cam saturat de figurile lor. Nimeni nu mai stie ce e aia o fila citita dintr-o carte, o muzica, un dans, o privire, o strangere de mana, toti o fac cu un scop, cu un interes, cu un ceva acolo... M-am pierdut undeva pe traseu, si nu ma mai regasesc. Si ma doare.

Imi pare rau ca nu sunt nesimtita. Imi pare rau ca am avut o sensibilitate aparte, imi pare rau pentru o mie de cacaturi. Si? Nu am pe cine invinovati. Probabil eu sunt prima pe lista. Prima vinovata. Pentru ca am lasat sa se intample, nu? Poate daca as avut mai mult creier, m-as fi putut menaja. Controla. Abtine.

Nu am cum sa imi ingrop pacatele.

Ce am savarsit, am savarsit. Parerile de rau, la ce mai sunt bune? Pe vremuri, faceam colectie de scuze... sa imi tina cald pentru la iarna. Adunasem 50 si ceva de kile... le pastram in debara. Acu'? Acu' e iarna.

Si nu ma incalzeste nimic. Ma simt ca o piatra. Rece.

Nu e nimic in a muri. Si totusi poate e totul. E nasol sa simti moartea, nu? Mai ales daca ai avut "zile" de cateva ori, si totusi te-ai cacat pe tine de spaima.

Vreau sa mor ca in Living Las Vegas - filmul

Poate daca...