Frig cu spume si intuneric ca'n cur, la ceasuri deloc tarzii... E iarna, nu? Se intuneca devreme...
Nu ca as avea ce vedea pana se intuneca, da' macar nu e prea deprimant...
De deprimat, am reusit sa ma deprim. Nu stiu cum reusesc.
Stau in fata monitorului, am un playlist de 5-7 piese, care merg asa, in nestire... Si imi accentueaza starea. Asta pana nu imi iau sosetele si tarlicii in picioare, fularul si geaca, si ies sa ma uit ca un copil tampit la braduti impodobiti, la stelute, luminite aprinse, hlizeli pe aici si pe acolo... Batrani singuri... flacai cu figuri in cap, manelisti imbracati stralucitor, ce dracu', in prag de sarbatoare... fecioare cu buricele goale, machiate strident, imbracate fara gust... si cu multa nesimtire...
Bucurie superficiala, in cateva ore. Toti stau cu sotiile, cu sotii, cu feciorii si mandrele, cu iubitele, cu iubitii, cu parintii, cu bunicii, , cu sefii, cu prietenii, cateii si hamsterii, purceii.... & company.
Si toti rad, isi fac cadouri, se pupa, se saruta, se mangaie, se privesc unu' la altu' de parca nu le-ar veni a crede ca inca un an s-a mai dus dracului.
Ma doare trecerea anilor. Ma tulbura nespus. Si cel mai nasol e ca ma simt singura. Nu ca as face sau nu Revelionul singura. Asta deja nu mai conteaza.
Cand sunt treaza, am rabdare cu prostii. Cand sunt cu spritu'n cap, nu mai am rabdare cu ei.
Daca eram cu spritu'n cap, era o treaba, nu? Si poate nu e prea tarziu.
E doar 5... cinci fara...
Nu ma pot abtine sa nu plang. De ciuda. Nu de altceva.
Si nu vreau decat sa tin pe cineva drag de mana. Sau sa ma tina de mana.
