Am fost la Carturesti, am citit o carte scrisa de Alain De Botton, o carte in care scria despre farmecul lucrurilor plictisitoare, despre munca, avioane, singuratate, tren, tablouri, despre lucruri simple, lucruri la care nu stai sa te gandesti tot timpul la ele, lucruri si stari la care te gandesti si pe care le simti, doar in anumite contexte, lucruri care te linistesc, te fac sa te simti bine, si chiar la un moment dat spunea o chestie draguta care mi-a placut tare mult:
"Sa iei cu asalt o reduta, sa conduci o ambasada si sa carmuiesti o tara, sunt fapt stralucitoare. Sa certi, sa cumperi, sa vinzi, sa razi, sa iubesti, sa urasti, si sa te impaci cu cei de acasa - dar si cu tine insuti - pastrand relatiile bune si onorabile, sa nu devii delasator sau sa te decizi, este un lucru din ce in ce mai uimitor, mai rar, mai dificil"
Mi-a placut pasajul asta.
Si am reinceput o alta carte, scrisa de Nick Hernby - Turnul Sinucigasilor.
Niste insi, patru la numar, doua gagici si doi tipi, mai tineri, mai in varsta, cu apucaturi, rebeli, satui, bagati in belele, revoltati, rusinati si asa mai departe, care se intalnesc pe rand, pe un acoperis, in ideea sa sara, intr-o seara de Ajun a unui Craciun.
Ma amuza cartea, deocamdata. Radeam de una singura in librarie.
Tot voiam eu sa rad mai devreme, nu?
E scrisa misto cartea. Ironic, cu toate alea. Maine poate o termin.
Am un sentiment ok, acum, ma simt linistita, desi ma deranjeaza ca pe fundal e Stratovarius. Imi place trupa, da' ma baga dracu' in depresie. Am vrut s-o schimb si mi s-a blocat dracia aia de Winamp. Am rezolvat. Dand pe shuffle, am nimerit la ceva clasic.
Ei, un Dinu Lipatti merge mai bine.
