Cred ca sunt foarte multe chestii care pur si simplu ma depasesc. Am totusi o varsta in care am trait si experimentat tot felul de cacaturi, tot felul de tragedii, de situatii tragi-comice, si asa mai departe... dar m-am saturat, si cred ca e pe buna dreptate, de faptul ca probabil nu mai pot avea, - decat daca ma stradui si ma chinui iar, si iar, si iar, sa o iau de la capat, - un fel de liniste a mea. In schimbul linistii, pe care oricum nu o am, primesc tot felul de soiuri de reprosuri amestecate cu frustrari. Cu frustrarile altora. Ce mama dracu', nu pot sa ma cac, daca nu dau raportu', nu pot sa stau 10 ore in fata monitorului, nu pot sa citesc 7 carti in continuu, nu pot sa dau un telefon sau sa primesc un telefon si sa vorbesc 3 ore, nu pot sa ies pana nu stiu unde. Misto, nu? M-am cam saturat si m-am saturat si sa reactionez. Fiecare face cum ii tuna. Nu ma apuc eu si zic: Auzi, ia fa tu ca mine de azi inainte.
