Ma imbolnavesti, fir-as a naibii.M-ai lasat cu hartia igienica mototolita in mana, cu ochii umflati de lacrimi si cu un gust amar:
"Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut, trebuie sa plec"
Si ai plecat.
Cum dracu' ai putut sa faci asa ceva?
Cum ati putut toti... Am inteles...
Zi dracului inainte... Ca sa ma inarmez cu de toate.
Tu m-ai luat din oala. Si ma doare de ma cac pe mine. Ma doare inima urat de tot, pe scari mi-era sa nu cad naibii. Nu ca m-ai fi avut pe constiinta. Am vazut ce relaxat erai. Abia asteptai sa cobori treptele alea... a... le coborai cu spatele, ca sa ma mai vezi... Nici nu puteam sa ma uit la tine, din cauza valului de lacrimi.
In pula mea!... Aveam nevoie de tine, si m-ai lasat!
Si tu vrei sa te iert, nu?
Probabil nu ai sa imi spui niciodata.
Stii... - prietenii sunt construiti genetic, sa te rupa, sa te corupa, dar tot ei te si educa -
... Ce dracu' v-am facut? V-am intentat actele de divort, am fugit cu tot cu mobila, perdele, carduri si copii?
Si totusi... nu mai sunt decat bucati de sticla.
