Am entuziasm in gand...

- Mi-am fagaduit de atatea ori sa-mi controlez relatiile si bag de seama ca sunt incapabila sa pun ordine in privinta asta. E intolerabila lene cu care rabd sa se ingramadeasca in jurul meu diverse cunostinte si amicitii, care la inceput nu sunt nici calde, nici reci, nici albe, nici negre, dar care intr-o zi, fara sa stiu, devin obligatorii, existente, sufocante. Am stat intr-o seara sa cuget la diversele mele legaturi cu diversi oameni si m-am inspaimantat afland cat de multe sunt prieteniile mele inutile, fara necesitate, fara interes. Te trezesti pur si simplu inconjurat de drame si comedii care au crescut la umbra indiferentei tale si care, de la un moment dat, incep a avea drepturi asupra ta si importiva ta. De ce? Cum? Cand? E prea tarziu ca sa mai afli si, in orice caz, e prea tarziu ca sa mai indrepti ceva. Ar trebui o vigilenta neiertatoare, de fiecare ceas, pentru a taia din radacini toate tentativele de cordialitate, caci, mai curand sau mai tarziu, vei deveni victima lor. Visez o viata redusa la cateva legaturi sever alese, trei-patru, atatea cate imi sunt absolut necesare, atatea cate raspund exact obligatiilor mele interioare. Restul tinut la distanta, in zona bine pazita a salutului scurt pe strada, de unde nici o efuziune, nici o confesie, nici un sentimentalism nu trebuie sa treaca dincoace spre tine. Intaia concesie, intaia slabiciune e fatala. -