Pana Cand ...?

- Pana cand rostul inimii va fi sa cante agoniile ratiunii?

Si cum sa pui capat cugetului hartuit intre indoiala si delir? -

Mi

- Mi se-ntruna, mi se-ncotro

Mi te duce mi s-ar culce

Încotro căci eu nu potro

Să mă mai dezvăţ de dulce.

De dulcele, de ulcele,

Dedulcite-n dulcigaie,

Pe-un picior de rai, de raie,

De raiale de râiele.

Deraiare-n dedesupturi.

Şi mai am dacă mă scuturi. -

Drum străin

- Noi ne scrutăm privirea şi grea. De-oboseală întreabă

privirea: Ce-ai făcut cu viaţa ta? Taci! taci! Lasă acum

tânguirea! Se face în jur tot mai frig. Departe pier norii. Şi-mi

pare... Că nu mai întrebăm multă vreme nimic. Că singur la noapte va fi fiecare. -

Altceva

- «Iartă-mă, dar cum de nu vezi asta? Eşti chior?»

Iar el nu, n-o vede, fiindcă el vede altceva, atunci când voi credeţi că trebuie să vadă ce vedeţi voi, ce vi se pare vouă. El vede în schimb ce i se pare lui, şi deci pentru el chiorii sunteţi voi. -

Mustang Sally?

Ce-ti veni....

... sa zici:

Am entuziasm in gand...

- Mi-am fagaduit de atatea ori sa-mi controlez relatiile si bag de seama ca sunt incapabila sa pun ordine in privinta asta. E intolerabila lene cu care rabd sa se ingramadeasca in jurul meu diverse cunostinte si amicitii, care la inceput nu sunt nici calde, nici reci, nici albe, nici negre, dar care intr-o zi, fara sa stiu, devin obligatorii, existente, sufocante. Am stat intr-o seara sa cuget la diversele mele legaturi cu diversi oameni si m-am inspaimantat afland cat de multe sunt prieteniile mele inutile, fara necesitate, fara interes. Te trezesti pur si simplu inconjurat de drame si comedii care au crescut la umbra indiferentei tale si care, de la un moment dat, incep a avea drepturi asupra ta si importiva ta. De ce? Cum? Cand? E prea tarziu ca sa mai afli si, in orice caz, e prea tarziu ca sa mai indrepti ceva. Ar trebui o vigilenta neiertatoare, de fiecare ceas, pentru a taia din radacini toate tentativele de cordialitate, caci, mai curand sau mai tarziu, vei deveni victima lor. Visez o viata redusa la cateva legaturi sever alese, trei-patru, atatea cate imi sunt absolut necesare, atatea cate raspund exact obligatiilor mele interioare. Restul tinut la distanta, in zona bine pazita a salutului scurt pe strada, de unde nici o efuziune, nici o confesie, nici un sentimentalism nu trebuie sa treaca dincoace spre tine. Intaia concesie, intaia slabiciune e fatala. -

Nu am chef azi... nu am chef de nimic...

- Mi-e doru' captusit cu lacrimi... -
Si imi va fi tare dor de cafelele alea...
Stii tu... cu scortisoara.

Copilă, cântă şi scrie, lacrimi de suflet, peste hârtie...

- Da-i societatii aripi si le va arde pe rug.

E invatata sa mearga de-a busilea, sa mearga pe picioroange.

N-are nevoie de aripile tale. -

Dincolo De Nori - o fi lumea cuiva?

- Ar trebui sa lasam manierele deoparte si sa aratam cu degetul.
Spre noi. -

Mda...

Clar. A murit. O alta parte din mine.
Tocmai m-am felicitat pentru asta...
Cred ca m-am intrebat adesea, cat pot sa duc?
Iti spun eu. Cat pot sa duc, duc. Cand nu mai pot, poti sa te pui in cur si sa mai bati si din picior. Ca nu mai duc. Treaba data dracu', stiu, e mai cu
schepsis...

I'm gonna be fine!
Oamenii mai pot fi si ai dracului, asta se stie. Doar ca eu nu prea mi-am permis luxul asta. Nu imi pica bine, daca eram a dracului.
Sa nu fii a/al dracului, e ceva mai nasol.

Am sa intorc putin foaia. Asa... la misto... sa vad ce e dincolo.

Flipper Si Bucati De Sticla

Ma imbolnavesti, fir-as a naibii.
M-ai lasat cu hartia igienica mototolita in mana, cu ochii umflati de lacrimi si cu un gust amar:
"Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut, trebuie sa plec"
Si ai plecat.
Cum dracu' ai putut sa faci asa ceva?
Cum ati putut toti... Am inteles...
Zi dracului inainte... Ca sa ma inarmez cu de toate.
Tu m-ai luat din oala. Si ma doare de ma cac pe mine. Ma doare inima urat de tot, pe scari mi-era sa nu cad naibii. Nu ca m-ai fi avut pe constiinta. Am vazut ce relaxat erai. Abia asteptai sa cobori treptele alea... a... le coborai cu spatele, ca sa ma mai vezi... Nici nu puteam sa ma uit la tine, din cauza valului de lacrimi.
In pula mea!... Aveam nevoie de tine, si m-ai lasat!
Si tu vrei sa te iert, nu?
Probabil nu ai sa imi spui niciodata.
Stii... - prietenii sunt construiti genetic, sa te rupa, sa te corupa, dar tot ei te si educa -
... Ce dracu' v-am facut? V-am intentat actele de divort, am fugit cu tot cu mobila, perdele, carduri si copii?
Si totusi... nu mai sunt decat bucati de sticla.

Buna dimineata

Acu' am făcut ochi. Mi-a trimis tăică-meu un mesaj adevărat de tot. "Şocurile vin o data la 7 ani."
Tare, nu?
Da. Aşa am zis şi eu.
Dacă stau să mă gândesc dacă aşa e, ar trebui să mă gândesc ce şoc am avut de două ori până acu'.
Well, primu' n-a fost la şapte, a fost cu an mai târziu, deci, nu s-a nimerit. Al doilea, a fost la cinşpe. Aici s-a nimerit.
Fac douăjdoi. Ar mai trebui unu', nu? Nasol. Că asta ar însemna anu' ăsta, sau cam peste juma de an.
Aştept cu viu interes.
Ştiam de prostia aia de "7 ani" (care nu'i chiar o prostie, observ), da' numa' când trăgeam linii. Am încercat anu' trecut să trag una; n-am tras'o decât pe jumate, acu' doi ani iar, da' nu reuşisem nici pe sfert.
Acu'i acu'.
Câtor chestii oare tre' să dai crezare, dacă ar fi să te iei după toate astea?
Am tot timpul să aflu.
A, bun. Ca să scap de repercursiunile karmei, trebui să mă consider o gâscă, şi io, gâscă, calculez ce şi unde am greşit, ca pe viitor să nu o mai comit.
M-am lămurit. Complet.

Dracu' mai intelege, ca eu nu mai am cum

Cred ca sunt foarte multe chestii care pur si simplu ma depasesc. Am totusi o varsta in care am trait si experimentat tot felul de cacaturi, tot felul de tragedii, de situatii tragi-comice, si asa mai departe... dar m-am saturat, si cred ca e pe buna dreptate, de faptul ca probabil nu mai pot avea, - decat daca ma stradui si ma chinui iar, si iar, si iar, sa o iau de la capat, - un fel de liniste a mea. In schimbul linistii, pe care oricum nu o am, primesc tot felul de soiuri de reprosuri amestecate cu frustrari. Cu frustrarile altora. Ce mama dracu', nu pot sa ma cac, daca nu dau raportu', nu pot sa stau 10 ore in fata monitorului, nu pot sa citesc 7 carti in continuu, nu pot sa dau un telefon sau sa primesc un telefon si sa vorbesc 3 ore, nu pot sa ies pana nu stiu unde. Misto, nu? M-am cam saturat si m-am saturat si sa reactionez. Fiecare face cum ii tuna. Nu ma apuc eu si zic: Auzi, ia fa tu ca mine de azi inainte.

I Could Write A Book

Asta e titlul unei melodii, a lui Miles Davis. Muzica de tras la masea...
Sau de dat din sprancene.
E aiurea sa bei de unul singur
. Da' si sa te faci de de ras in public, e de tot cacatul.
Singuratatea poate fi ok. Uneori.
Alteori.... ai dat de dracu'.
Mi-aduc aminte o alta chestie misto, atunci cand te simti singur si iti vine sa te sinucizi.
Se zice ca e ok sa ai ganduri de astea (da' sa nu le si faci) pentru ca, cu ajutorul unui gand de sinucidere, poti trece peste niste momente sau nopti, complet neplacute.
Probabil era spus altfel. Ideea era ca am retinut ce era de retinut.
A nu se intelege ca eu n-as putea scrie o carte. Am vrut. Dar ca de obicei, am renuntat.

Nici eu nu mai am nicio parere....

Cielito Lindo. Asta e muzica de'aia, de mergi pe strada din stalp in stalp, la propriu, si mai nimeresti si cu mecla intr-un copac, stalp, zid, manga fiind, desigur, daca se poate, ca pe coperta aia de la Perfect Gentleman de la Helloween, cu tipu' manga langa stalp, si cu sticloanta cu produs etilic cu cifra octanica tinuta in maini....
Acu' e Ada Milea. Leagan Dulce De Otel... Are ceva melodia asta. Ma atrage. Are un pasaj anume. Nu stiu cum ii zice la unul dintre instrumente, da' e superb.
Si oricum Ada Milea, are o problema. In sensul bun. E mai desteapta ca 5 barbati la un loc. Am mai zis asta. De multe ori. E simpatica tipa.
"Leagan dulce de otel, m-as legana eu, dar ma leagana el... Sa-i spui la posteritate... sa ne duca leganatul, mai departe"
Sau Graninta In Ranita
"Eu mi-as baga, granita-n ranita, tara in ranita, si gata. M-as stabili, langa o alta granita, le-as scoate din ranita, si gata. Eu mi-as baga, viata in ranita... M-as stabili, langa o alta ranita, si gata."
Sau Fara Pareri
"Nu mai am nicio parere, ca le-am uns toate cu miere... la ra ri ri la ra ra, la ra ri ri la ra ra... Oratorul da din mana, cuvantarea se amana... la ra ri ri la ra ra... la ra...
Altadata va fi bine, da' viitoru' nu mai vine... la ra ri ri la ra ra... la ra..."
Si acu' e Tim O'Brien - John Riley
Tre' sa recunosc, e tare melodia.
Mama, ce playlist am!!!
Cred c'am luat-o razna

Liniste....

Am fost la Carturesti, am citit o carte scrisa de Alain De Botton, o carte in care scria despre farmecul lucrurilor plictisitoare, despre munca, avioane, singuratate, tren, tablouri, despre lucruri simple, lucruri la care nu stai sa te gandesti tot timpul la ele, lucruri si stari la care te gandesti si pe care le simti, doar in anumite contexte, lucruri care te linistesc, te fac sa te simti bine, si chiar la un moment dat spunea o chestie draguta care mi-a placut tare mult:
"Sa iei cu asalt o reduta, sa conduci o ambasada si sa carmuiesti o tara, sunt fapt stralucitoare. Sa certi, sa cumperi, sa vinzi, sa razi, sa iubesti, sa urasti, si sa te impaci cu cei de acasa - dar si cu tine insuti - pastrand relatiile bune si onorabile, sa nu devii delasator sau sa te decizi, este un lucru din ce in ce mai uimitor, mai rar, mai dificil"
Mi-a placut pasajul asta.
Si am reinceput o alta carte, scrisa de Nick Hernby - Turnul Sinucigasilor.
Niste insi, patru la numar, doua gagici si doi tipi, mai tineri, mai in varsta, cu apucaturi, rebeli, satui, bagati in belele, revoltati, rusinati si asa mai departe, care se intalnesc pe rand, pe un acoperis, in ideea sa sara, intr-o seara de Ajun a unui Craciun.
Ma amuza cartea, deocamdata. Radeam de una singura in librarie.
Tot voiam eu sa rad mai devreme, nu?
E scrisa misto cartea. Ironic, cu toate alea. Maine poate o termin.
Am un sentiment ok, acum, ma simt linistita, desi ma deranjeaza ca pe fundal e Stratovarius. Imi place trupa, da' ma baga dracu' in depresie. Am vrut s-o schimb si mi s-a blocat dracia aia de Winamp. Am rezolvat. Dand pe shuffle, am nimerit la ceva clasic.
Ei, un Dinu Lipatti merge mai bine.

Revin in atentia dvs., cu un gand bun

Ma duc totusi la Carturesti sa citesc ceva bun si vesel. Am nevoie sa rad.
Nu m-am gandit inca la o carte, dar cu siguranta voi gasi la fata locului.
Mai trebuie sa ma imbrac, ca's in pantaloni scurti deocamdata si ascult Soledad Sacheri - Los Pajaros Perdidos - e o melodie misto, dupa Astor Piazzolla.
Acum ma simt mult mai bine ca ieri.
Ar merge totusi niste blues si niste whiskey.
Lynn Anderson - Blue Bayou, asta o ascult acum. Si ma gandesc la sarbatorile care tocmai s-au uschit.... Ce repede, nu?
Las' ca imi fac anul asta brad si imi iau si caine.

Drinkin' Rum And Coca Cola

Am vreo cateva versiuni de la melodia asta. Imi place mult.
Nu ma mai duc in Carturesti.
Nu stiu de ce.
Deodata sunt fara chef.
Poate ma duc maine. Azi e joi. Maine cred ca au acelasi program. Pana la 22. Sper sa ajung pe acolo si sa rasfoiesc ceva. Daca nu, probabil am sa ma uit la filme, sau am sa fac altceva.
As bea. Nu cred ca rom, si oricum, fara cola.

O Mie De Farame - Opium

Am finalizat cartulia pana la urma. Mi-a placut finalul. Cred ca mi-a placut finalul si mai mult pentru ca era exact asa cum il intuisem eu.
Dar dupa ce terminasem cartulia respectiva, imi luasem o alta, scrisa de un frantuz, in timpul cat fusese internat la o clinica de dezintoxicare - in care vorbea despre Opium, efecte, reactii, stari, si asa mai departe.
A fost interesanta, cat de cat. Adica, timpul pierdut cu Opium, nu a fost chiar pierdut, mi-a placut ca am dat peste niste chestii misto, pe care le pastrez.
Ma intreb, ce voi citi maine.
Nu cred ca din acelasi domeniu.
Mi-as lua o carte despre copii, despre aia mici, prunci. Totusi am sa renunt repede la gandul asta, intrucat sunt de parere ca as putea da peste ceva ce chiar as vrea sa citesc.
Nu pot gandi limpede. Nu stiu ce naiba am. Ma simt taiata in doua.

7 Ianuarie, de acum

Ce rapid au trecut si sarbatorile, si revelionul, si tot. Bine ca au trecut.
Urmatoarele or sa fie mult mai bune.
Macar am inceput cu stangul. (Sunt stangace, si imi permit sa spun treaba asta - desi discriminarile continua)
Avand in vedere ca asta mi-a fost dorinta si de finele lui 2007, observ cu drag, ca e ok.
Am inceput o carte, O Mie De Farame, asa ii zice, de James Frey.
M-a emotionat. Probabil doar prostiile ma emotioneaza in ultima vreme.
Oricum, sunt scrise misto prostiile alea. Si imi place cum ma simt cand le citesc. Imi vine sa nu mai las cartea din mana, si imi dau seama de asta doar cand mai au astia un pic si inchid tot Mall-ul.
A dracu' treaba. Am citit 415 pagini. Astazi sper sa termin cartea, mai am de citit pana la 534.
E o carte scrisa mult mai bine decat Reqviem For A Dream, de Hubert Selby Jr. Si aia mi-a placut. Si filmul a fost ok. Dar mi s-a parut mai bun 21 Grame. Orisicum, daca tot m-am axat pe stilul asta fara sa vreau, atunci am sa mai citesc vreo 2 carti in genul asta. Dar la un moment dat devine plictisitor. Ca previzibil oricum e.