Poate daca.... Acest "daca" ii supara pe oameni.

Omul e capabil sa indure multe, nu?

M-as sinucide.

Nu mai am chef sa respir jegul asta de viata, de fum.

Un cutit, in inima de preferat, rezolva problema, un streang, cam la fel.

Fara chestii muieresti, lacrimi, o pastila, un gat de bere, o pastila, un gat de bere, o lacrima, iar o pastila, iar o lacrima.

Fara pastile, prostioare, dat vedeta, stiri, televiziune, spectacol, nu? Imi pare rau ca nu sunt manelista. Mi-ar fi fost de o mie de ori mai usor, nu sa ma sinucid, ci sa traiesc.

Multi au impresia ca esti las/a, daca o faci.

Aia sunt niste bulangii. Nu ii lua in seama. Important e sa faci ce vrei tu, nu altii, sa crezi ce vrei tu, nu altii, sa simti cum vrei tu, pentru cine vrei tu. Tu esti cel mai important in fata ta. Si toti se chinuie sa te manjeasca de noroi, in toata existenta ta, de 20, 30, 60, 80 de ani. Partial, reusesc. Nu?
Eu sunt murdarita aproape in totalitate. Si aveam un suflet tare frumos. Era curat.

Am crescut, m-am manjit, m-am aliat cu oameni pe care nu i-am putut citi sau in care m-am increzut, mi-am ales gresit oamenii, poate, gresit tot... SI poate n-am facut nimic cum trebuie, am ranit pe multi, multi au facut-o, am iubit, am fost iubita, am trait cat am putut fara sa nu am prea multe probleme, cazier, boli, amprente luate.

Societatea te tampeste. Traim totusi intr-o societate tampita. Asta e de plans.

Nimeni nu o sa planga dupa tine. Esti doar un alt personaj care va vi vizionat la stiri, si in reluare si oamenii vor zice: "vuai, tu, ai vazut cazul ala cu tinerica de revelion? Ce trist..." sau "ba, ai vazut-o pe aia la stiri? ce proasta"

Asa, si? Atunci nu mai dai doi bani pe parerile lor. Pe tot parcursul vietii, toti se chinuie si se intreaba unul pe altu': "ce parere ai de..., de..., de..., de..."
Eu m-am cam saturat de figurile lor. Nimeni nu mai stie ce e aia o fila citita dintr-o carte, o muzica, un dans, o privire, o strangere de mana, toti o fac cu un scop, cu un interes, cu un ceva acolo... M-am pierdut undeva pe traseu, si nu ma mai regasesc. Si ma doare.

Imi pare rau ca nu sunt nesimtita. Imi pare rau ca am avut o sensibilitate aparte, imi pare rau pentru o mie de cacaturi. Si? Nu am pe cine invinovati. Probabil eu sunt prima pe lista. Prima vinovata. Pentru ca am lasat sa se intample, nu? Poate daca as avut mai mult creier, m-as fi putut menaja. Controla. Abtine.

Nu am cum sa imi ingrop pacatele.

Ce am savarsit, am savarsit. Parerile de rau, la ce mai sunt bune? Pe vremuri, faceam colectie de scuze... sa imi tina cald pentru la iarna. Adunasem 50 si ceva de kile... le pastram in debara. Acu'? Acu' e iarna.

Si nu ma incalzeste nimic. Ma simt ca o piatra. Rece.

Nu e nimic in a muri. Si totusi poate e totul. E nasol sa simti moartea, nu? Mai ales daca ai avut "zile" de cateva ori, si totusi te-ai cacat pe tine de spaima.

Vreau sa mor ca in Living Las Vegas - filmul

Poate daca...

Ia, sarpraiz!

Bunica'mea, una din ele, de fapt, cam singurica ce mai respira din toate bunicutele, aia e chiar fata desteapta. Aia se uita pe tvr 1, de Revelion, trage parturi si da ordine prin casa, in casa unde nu sta decat una din nepoate, bineinteles ca nu eu, (eu probabil la suta ei si inca vreo 50 de kile, as fi trantit-o cu curuletu' de asfalt, daca mi-ar fi comentat ceva) ci una cam cu vreo zece anisori mai tanara decat mine, cu ma-sa asteia, si probabil o sa ii treaca in vizita vreun copilandru. In rest, sta pe vesnicul ei fotoliu din bucatarie, cu un lighean in fata, in care de obicei stiu ca'si face popcorn pe vremea asta, cu aragazul deschis, rugand-o, sau tipandu-i in urechile uneia dintre matusile mele, sa puna o data de cafea, pe urma se uita pe geam, asculta ragetul unui caine mic-mic, pe care'l tine in cusca si se uita nostalgica, cum afara ninge, cum de la casa ei, alaturi, sunt bloculete, bloculete care au la fereastra braduti, prostioare fosforescente, mai vede vreun cuplu care se cearta sau se pupa, si isi aduce aminte de vremurile bune, vremurile in care reusise sa il ingroape pe barbat-su, si asa mai departe. Mi-e mila de ea. Tare. De aia nici nu ma duc pe la ea. Nu am vazut-o de ani. Treceam la ziua ei, dar atat, salut, nu prea mult, ca ingrasa. Dar uite ca ma gandesc la ea acum. Nu vreau pentru nimic in lume sa ajung ca ea, sau sa ma simt asa de sarbatori, paste, craciun, revelion. Prefer sa fiu moarta.

Stare vomitativa

Frig cu spume si intuneric ca'n cur, la ceasuri deloc tarzii...

E iarna, nu? Se intuneca devreme...

Nu ca as avea ce vedea pana se intuneca, da' macar nu e prea deprimant...

De deprimat, am reusit sa ma deprim. Nu stiu cum reusesc.

Stau in fata monitorului, am un playlist de 5-7 piese, care merg asa, in nestire... Si imi accentueaza starea. Asta pana nu imi iau sosetele si tarlicii in picioare, fularul si geaca, si ies sa ma uit ca un copil tampit la braduti impodobiti, la stelute, luminite aprinse, hlizeli pe aici si pe acolo... Batrani singuri... flacai cu figuri in cap, manelisti imbracati stralucitor, ce dracu', in prag de sarbatoare... fecioare cu buricele goale, machiate strident, imbracate fara gust... si cu multa nesimtire...

Bucurie superficiala, in cateva ore. Toti stau cu sotiile, cu sotii, cu feciorii si mandrele, cu iubitele, cu iubitii, cu parintii, cu bunicii, , cu sefii, cu prietenii, cateii si hamsterii, purceii.... & company.

Si toti rad, isi fac cadouri, se pupa, se saruta, se mangaie, se privesc unu' la altu' de parca nu le-ar veni a crede ca inca un an s-a mai dus dracului.

Ma doare trecerea anilor. Ma tulbura nespus. Si cel mai nasol e ca ma simt singura. Nu ca as face sau nu Revelionul singura. Asta deja nu mai conteaza.

Cand sunt treaza, am rabdare cu prostii. Cand sunt cu spritu'n cap, nu mai am rabdare cu ei.

Daca eram cu spritu'n cap, era o treaba, nu? Si poate nu e prea tarziu.

E doar 5... cinci fara...

Nu ma pot abtine sa nu plang. De ciuda. Nu de altceva.

Si nu vreau decat sa tin pe cineva drag de mana. Sau sa ma tina de mana.

Ce mai conteaza?

M-am trezit pe la 11, 12, cred.

Am vorbit cu un amic la telefon vreo juma' de ora si am zis ca fac o baie.

Am dat drumul la apa in cada si pe urma m-am dus in bucatarie sa fumez, m-am luat cu altele, apa se racise, si am dat drumul sa o incalzesc din nou.

Bun. M-am bagat in cada.

Sunase telefonul. Ma ridicasem sa raspund si deja in baie era inundatie.

S-o fi stricat ceva dracu' la baie, da' ca de obicei, eu aflu ultima.

Asa ca m-am chinuit in curu' gol si doar cu un prosop pe mine, sa strang toata aparia de acolo, in ideea ca poate nu se raceste complet apa din cada si pana la urma fac naibii o baie, ca deja muream de frig si eram un pachet de draci. Pe urma ma mai intreb cum dracu' racesc, daca stau o ora in doua ture, desculta pe gresie. Am strans apa, am facut baie, am dat drmul la apa din cada. M-am intors sa imi iau prosopul si am vazut cum se umplea baia de apa. Misto, nu? Da. Si mie mi-a venit sa rad.

Am pus repede dopul la cada. Si ma intrebam, ei acu', cum mama dracu' dau drumul la apa, daca se face inundatie? Pe unde o scot? Si da-i frumusel cu cate o galeata, si scoate apa din cada, una cate una, mai aluneca, mai sparge-ti capatana aia incapatanata, mai varsa o galeata, si unde in alta parte, daca nu in buda? Ca si chiuveta am observat ca e defecta. Asa ca am turnat vreo 7-10 galeti cu apa in buda si la final ma intrebam cum sa fac sa golesc cada de tot. Si da-i ori cu cate o chestiuta gen un fel de canita din plastic, ori mai scoteam dopu', ca sa am ce sterge iar de pe jos...

M-am distrat. In ghilimele, bineinteles.

Asta se intampla de Revelion, nu?... Numai mie mi se poate intampla.

Acu' e patru si ceva... Ascult muzica si imi dau foarte bine seama ca sunt plina de nervi si ma intreb ce am sa fac eu mai incolo. Probabil am sa citesc ceva. Sau ma uit la televizor. Dar cum sunt foarte multe porcarii... ma abtin.

Sau poate am sa ies sa ma plimb. De una singura. Sa ma gandesc la ale mele. Ca tare aiurea ma simt in ultima vreme si nu ma pot impaca deloc si cu nimic.

Ce mai conteaza...

Anu' tot trece. Macar asta e sigur. Ca moartea si taxele, nu?

Ei... cum mama dracu'?

Iar m-am pacalit pe 2008...

La sfarsitu' lu' 2007 ma laudam ca fac, ca dreg...

Ma, macar am incercat, nu?

Acu' daca stau sa trag iar o linie.... Nu stiu daca am ceva de scris sub ea.

Probabil prea multe chestii.... Si pe buna dreptate. As avea o groaza de scris.

Dar de dus pana la final, observ cu stupoare, ca n-am dus nimic, si imi vine sa urlu, si ma doare, si nu mai suport, ajung sa nu ma mai pot suporta.

Deci, daca nu ma mai suport pe mine, va inchipuiti in rest...

E cu strigaturi... Macar e la sfarsit de an, nu? Pan' la anu' trece.

Trece pe naiba.

Lasa ce e in trecut, si mergi mai departe, nu?

Nu. Nu pot. E prea aiurea singura.

...Si totusi, nu?

Iubirea e singurul sentiment

care mai misca ceva in noi.

Si supravietuiesc, datorita ei.

Fara tine nu reusesc.

Innebunesc.

Imi plac florile.

Trebuie sa ai o problema la mansarda minunata sa nu iti placa. Foarte multi nu recunosc. Foarte multi se simt prost daca primesc o floare. Foarte multi cred ca a primi flori, a darui flori, tine de o chestie muiereasca.

Bineinteles ca nu sunt de acord.
Am daruit flori. Mamei, tatei, iubitilor, prietenilor, cunostintelor, rudelor, profesorilor, fratilor, strainilor, vecinilor.
Nu imi amintesc sa fi primit in schimb un refuz. Poate doar o ridicare din spranceana.


Multe simboluri se pierd sau se transforma in altceva. Si cat poti, e bine sa nu le uiti insemnarea.

M-am bucurat ca un copil

Am ras cu gura pana la urechi si m-am simtit superb cand am vazut primii fulgi de nea. A nins inainte de Craciun si am avut zapada de sarbatori. E foarte frig. Dar e zapada. E frumos. E alb. Asta ma supara la vedere. Dar m-am inveselit si ma simt minunat in continuare. Mi-a lipsit zapada si stiu ca acum cateva zile eram trista si scarbita ca iar voi avea niste sarbatori fara zapada.

Personal, cred ca asta da farmec.

Pas cu pas, nu?

Nu stiu cate mi-am indeplinit, din ce-mi uram la finele lui 2007, pentru 2008.

Undeva in sufletul meu stiu ca am incercat sa fac, cam tot ce am putut, pentru mine si pentru altii si asta ma linisteste, ma impaca, ma multumeste.

Pentru 2009 imi doresc ape mai limpezi. Si sa imi trasez un contur la ceea ce ma intereseaza si imi da sens vietii. Sper sa reusesc cu succes.

E bine sa stii ce vrei. E bine sa o stii din vreme. Aduna-ti informatiile de care ai nevoie. Pune-le cap la cap, incearca sa ajungi la o concluzie, mai verifica o data si treci la treaba.

Poti sa o lasi si pe mai tarziu. Totusi, mai tarziu e mai greu, e mai complicat, cu batai de cap, cu delasari si tot tacamu'.

Dupa Craciun

Ascult Tommy Emmanuel, Morning Aire.

Superba piesa. Imi aminteste de una din zilele de Craciunul de acest an.

O recomand, de altfel.

In rest, am avut niste zile calme, fara prea multe alte comentarii si totusi, putina melancolie tot a fost.

Probabil lipsea bradul. Si inca ceva.

De fapt, tot timpul lipseste cate ceva sau cineva.

I've been better...

Peisaj frant

"In rasuflarea uscata a brazilor
absenta
nici urma de parfumul tau
si peste tot
parfumul tau sfasie scoarta

Pe poteca dinspre livezi
absenta
nici un fir de iarba
culcat sub piciorul tau
si toate ierburile
cosite de taisul amintirii

In sunetul clopotului
absenta
glasul viselor desarte
sparge timpanele absentei

Pe plaja goala a corpului tau
absenta
spuma tasneste de durere in van
samanta unui ideal invins."

Te uita cum ninge, Decembrie

Iarna...

Decembrie si nu ninge... 

Ce poate fi mai trist?

Sarbatori Fericite tuturor. 

 De fapt, nu tuturor. Nu toti merita. 

Mi-e mila si mi se rupe inima pentru batrani...

 Pentru oameni care vad pentru ultima data Craciunul, in paturile de spital, singuri, fara sa fie vizitati, pentru cei care stau in azil, care mor cu fiecare zi si se scurg pe nesimtite in singuratate. 

E crud... si ma depaseste. 

Nu pot face nimic sa ii alin, sa le iau suferinta, sa le zambesc si sa le spun "Va trece..."

Oricum va trece. Nimic nu e vesnic. 

Sunt unii oameni care chiar stiu sa se bucure de ceea ce au. Chiar sunt. 

Sunt curioasa de rata sinuciderilor dupa sfarsitul de An, daca nu chiar pana sa se sfarseasca anul. 

Cum Ciricul ajunge Padure A Spanzuratilor, cum spalaturile stomacale nu mai au efect, decat ala ca daca supravietuieste, nu face altceva decat sa devina subiect de amuzament, de barfa, de aratat cu degetul, de privit si masurat... Imi faceti greata, voi astia. 

Nu vreau sa ma mai gandesc.

Ma duc sa dorm.