Ride On, asta era o piesa de a lui Little Axe, un negru cu o voce de... negru, da, superba, din punctul meu de vedere si apropos de Ride On, tocmai sunt pe punctul de a ma uschi pentru a einspea mia oara din orasul natal, sa ma duc acolo unde e snobism, drogurile mai la vedere, manelele mai aproape, oamenii de cacao si mai aproape, trafic infernal, nesimtire, invidie, rautate, egoism, durere in pula, etcaetera, mai mult decat oriunde in alta parte, bineinteles, din punctul meu de vedere.
Acum, stau la un pet de Timisoreana, niste alune si seminte decojite, cu cu doi din cei mai apropiati si dragi oameni mie, care inca, ma mai suporta si mai imi sunt alaturi, intr-un fel in care, numai ei stiu, si asta imi face bine, pentru ca intr-o ora jumatate, deja sunt in drum spre capitala Romaniei, si probabil, daca nu e niciun accident, cum tot se intampla in ultima vreme, ajung cu bine si imi rezolv problemele pe care le am de rezolvat acolo, neuitand a ma inarma cu rabdare si mult simt al umorului, pentru ce ma asteapta cand ma intorc inapoi, "acasa"...
In cinstea voastra, si a tuturor prietenilor mei, mai torn un pahar de oxigen lichid, sa am ce ma pisa, dar cum baietii cu maxi-taxi, care au tur si retur Bucuresti-Iasi, Iasi-Bucuresti, nu fac decat vreo 3 opriri, dintre care 2 sunt de cateva minute.... am sa ma pis pe mine, si azi abia mi s-au uscat blugii. Ei, lasa, ca amanuntul asta, l-oi rezolva pe parcurs. Cum totusi am racit la burtica si imi vine sa imi dau drumul des (desi n-ar fi rau, sau, chiar asa de rau, dintr-un punct de vedere, hmm... numai de mine cunoscut, momentan) sper sa ajung ok, fara prea multe probleme si fara sa ma supere in draci prea tare genunchii si fara sa ascult manele timp de 7-8-9 ore pana ajung, pe maxi taxi.
Acu' ascult o melodie - ce cauti tu in viata mea-
Chiar, ce cautam in viata unora?
As raspunde, pai, de obicei, ma caut pe mine, prin altii. Nu imi iese chiar intotdeauna.
Dar momentan mi se cam rupe, nu ma doare inima in mine.
Imi va fi dor de baietii astia. Si sper din inima, sa ma intorc repede. Bucurestiul ma afuma, ma strica, strica ce e bun in mine, ma darama, chiar daca ma caleste; consider ca sunt deja calita, suficient. Suficient pentru lumea asta, sau, pentru unii, foarte multi, dintre voi.
Lumea se invarte n jurul sexului si al banului. Nu in jurul copiilor si al florilor.
Da' cand ai timp, bea ceva, asculta un blues, miroase o floare, mangaie un obraz de copil, saruta niste ochi albastri... in care tot ce sa faci, e sa speri ca nu sunt bucati de sticla in ei... raceala....
Viata e cu bine si cu rele, cu despartiri, cu nervi, cu foarte multi nervi, cu framantari, cu bucurii... Separa-le pe toate, pune-le in camere diferite, ai grija de ele, si de alea bune, si de alea rele, si cat poti, nu incerca sa cauti un om care sa scoata tot din tine... pentru ca in primul rand, vei scoate partile rele, vei primi reprosuri, mai apoi, recunostinta. Bineinteles, tu decizi daca se merita.
Ne auzim prin capitala, la o noua intrare in blog, desigur.
Cordial, Maydell, The Storyteller
