duminică, martie 14, 2010

Jurnal De Bord






MI-E DOR DE TINE... !!!

vineri, martie 12, 2010

Prima Pagina - Jurnal De Bord

Buna dimineata.
As incepe cu un fir logic. Totusi sunt obosita si acum nu am foarte mare dispozitie sa imi pun creierul la contributie.
Voiam doar sa ma asigur ca pot. M-am asigurat.
Daca adorm, bine de bine, daca n-adorm, cam la fel de bine. Merg in bucatarie, imi trantesc o cafea, deschid geamul sa intre aerul, ma scarpin undeva si ma apuc de scris.
Astia acum cateva zile se laudau ca vine primavara. Si mai asigurau si cateva milioane de oameni ca vine. A venit de s-a rupt. Au iesit cativa ghiocei, au iesit tiganii cu tarabele, injuraturile si tiganelile, cu femeile si puradeii lor, peste tot, pe la metrou, pe alei, pe strada, pe trotuare, peste tot. Nu mai aveai loc de ei. A fost foarte tare! Zile intregi, mai bine de o saptamana, pur si simplu iti venea sa stai dracu' in casa, pana la vara.
Pe bune... hauleu, cand vad un tiganas cu poala plina de ghiocei, imi vine rau. Imi vine sa nu mai suport si ghioceii. De parca mi-ar fi facut ei ceva...
Acum, iar s-a trantit batrana iarna. Peste tot s-a intins. Peste tot albeste. E o iarna superba. Mi-e frig de trei-patru saptamani. 90% in continuu. In casa, afara, prin magazine, prin crasme, in pat, langa aragaz, in apa din cada. Dar e ok. Trece.
Stim de ani de zile ca trece. Pe parcurs nu ne mai ramane decat sa ne asiguram. Ca e asa.

joi, iunie 04, 2009

Poate nu m-am facut inteleasa....


Am mai varsat cateva lacrimi, ca asa da bine, sa tragi o gura de aer dupa un sut in cur pe care tocmai l-am primit (probabil am primit mai multe, da' m-am facut ca nu vad... stii, si asta da bine uneori).
Ah, iar cei care va abonati la blogul meu, ori va abonati, ori nu va abonati. Nu va abonati, va dezabonati si iar va abonati.
Azi am intrerupt o legatura cu un bun prieten. Care m-a tratat la perpules ca el are de invatat si are examen. Bun, nu e vina mea ca maine e 5 iunie si nu e 4 sau nu e 6, da? Asa ca lasa-ma si tu in pula mea in pace. Poti considera de azi inainte ca da, logic, nu am timp. Nu mai am timp sa stau sa ma rog de voi. Pentru nimeni si nimic.
Dati-va foc unul altuia, dar fara sa aflu eu.
Maine mai dau pe careva dracului, ca se practica.
Poate va invatati sa va alegeti prietenii si sa nu ii futeti in gura cand au nevoie de voi, cum tocmai o parte din voi ati procedat. Eu va multumesc, ca de obicei, si va rog sa ma scutiti de "hai, azi am timp, ne vedem, iesim la o cafea, imi pare rau pentru ziua ta", ei , sa nu va para rau, ca asta inseamna ca asa a fost sa fie, si voi promiteti ca sa incalcati si va doare in cur, creati iluzii si pe urma dati cu pumnul. Sa va ia dracu'.

Dedicatie


Era o dimineata goala
De inhibitii si nevoi,
Te-aveam zambind pe tine-n poala,
Stiam cuvantul “amandoi”...

Era o dimineata plina
De zambete si de placere,
De flori plutind pe a ta piele
Si n-avea nimeni nici o vina.

Erai frumoasa-n dimineata-ceea,
Eram noi, amandoi, tacuti,
Un blues ne mangaia tacerea,
Simteam ca suntem nevazuti.

Si de-ar fi fost o viata-ntreaga
Sa se consume-n acea clipa
Eram prea-fericit iubito,
Caci te aveam pe tine.

Asta este o dedicatie de la cineva drag pentru mine. Probabil in onoarea faptului ca maine fac 22 de veri. Douazeci si doua de veri de cacat, cred. Cu aceasta preafericita ocazie, va implor ca maine, sa ma lasati dracului toti in pace si sa nu va prind ca ma sunati, ca va iau la perpules urgent.(Va stiti voi care, prietenilor)
Nu imi stricati ziua de maine, ca mi-ati stricat-o 22 de ani in continuu.
In alta ordine de idei, tie, iti multumesc pentru poem. Mi-a placut mult si imi place in continuare.
Blues rules. Se stie.

miercuri, iunie 03, 2009

V-am Luat In... Colimator


La ce va mai obositi sa ma adaugati in lista daca tot ma radeti?
La ce va mai obositi sa imi cereti iertare ca m-ati sters din lista daca tot voi sunteti aia care ma stergeti, si de fiecare data cand intru ma rugati sa va dau add iar?
M-ati tras la tombola?
Sa imi fut una, daca nu va iau in ordine alfabetica si va dau eu ignore definitiv si irevocabil, baga-mi-as pula, s-aude?
A... Niste noutati. M-apuc sa dau nume.
O parte dintre voi, sunteti pe lista mea neagra. Sunteti cam la 500 de kilometri.
Si cand ajung in Iasi, rezolvam conturile, comentariile si problemele.
Cu strigaturi, ca asa va place voua.
Promit sa nu uit, si sa vin sa va bat cu noaptea in cap la usa cu mitraliera la spate.
Oricum ma doare in cur de ce-ati facut, doar ca asa ceva nu se face. Nu ca nu mi se face mie, ca doar de aia mi le-ati facut mie, nu? Ca sa mi le faceti mie. Evident.

Dar acum vreau sa ma uit la un film.

Frumusetea


Imi plac femeile. Imi plac si barbatii. Imi plac oamenii frumosi. Nu sunt lesbiana, nici nimfomana. Mi se rupe de sex, in general. Daca o fac, o fac, daca nu o fac, nu ma apuc sa fac o tragedie si nici mi se urca hormonii la creier. Gasesc oricand ceva cu ce pot sa imi umplu timpul, intr-un mod mai placut, chiar daca, consuma sau nu energie, chiar daca nu e in doi, si e de una singura. In schimb, frumusetea mi-a placut dintotdeauna. Si eu invart capul pe strada si ma uit, si la femei, la buzele lor, la culoarea si forma ochilor, la picioare lungi sau proportionate ok (depinde de gusturi), la mersul lor, la fundul lor, (cine nu se uita?), la decolteu (mai greu vezi ce e in decolteu, chiar daca tragi de decolteu, nu vezi nimic), la maini, la unghii, la dinti si la barbati mai putin, ca nu prea sunt. Sunt barbati, dar barbatul cica tre' sa fie mai frumos ca dracu'. Nu sunt de acord cu chestia asta.
Din moment ce eu, te tin pe tine de mana si arat bine, cred c-ar fi corect sa ma tii si tu de mana si sa arati bine, nu?
Oricum, Romania e duca-s-ar, din punctul asta de vedere. Are niste frumuseti, jos palaria. Si o stim cu totii.
In general, imi place tot ce e frumos. Sau, tot ce cred eu ca e frumos.

Regasirea?


Cum ar fi sa te regasesti? Cum te-ai simti, atunci cand ai constata ca astazi te-ai regasit? In cineva. Evident. Sau in altcineva.
Intr-o persoana care se imbraca la fel ca tine. Are acelasi zambet ca al tau. Aceiasi culoare a ochilor. Acelasi par. La fel de lung. La fel de ondulat.
Aceleasi cicatrici. Acelasi mers. Aceiasi voce.
Ar fi interesant.
Am patit-o de cateva ori. Nu chiar cam la fel. Pe aproape. Si stateam statuie si ma uita la ea. Era o ea, evident. M-am uitat la ea pana a coborat din tramvai.
Era o tipa blonda, cu ochii mari, sa fi avut 50 si ceva de kilograme, destul de inaltuta, cu parul lung, ochi deschisi la culoare, machiata usor. Vorbea la telefon. Zambea. Si se uita la mine. Si eu la ea.
Tinea niste dosare in poale. Era imbracata intr-o pereche de jeansi, purtati mult, si o bluza pastel, vaporoasa. Parul era in toate directiile, suvitele aruncate neglijent. Dar arata al naibii de bine. Asa obosita si cu o noapte grea in spate probabil. Era vesela toata si avea viata in ea. Aveam impresia ca o cunosc de ani si ani. Si continuam sa ma uit in prostie la ea. Am vazut-o ca s-a ridicat, incerca sa isi tina dosarele, sa nu ii cada pe treptele tramvaiului, cu o mana, si cu cealalta se tinea de una dintre barele de siguranta, sa nu se trezeasca, cu cracii in sus la oprire. Da, era frumoasa si desteapta. Si placuta.
Eu mai aveam cateva statii de mers, si stateam pe un scaun, gandindu-ma ce misto au fost clipele alea cat ea a fost in tramvai. Parca eram eu. M-am regasit mult de tot in ea. As fi fost curioasa ce muzica asculta. M-ar fi putut dezamagi. A fost mai bine asa.

Inca o concluzie mareata


Cred ca m-am plictisit de scris chestii pe care le stiu. Sunt suma tuturor chestiilor obisnuite. Si altceva, probabil ca nimic. Am obosit sa scriu chestii pe care le stiu. Dar n-am sa pot niciodata sa scriu ceva nu cunosc si nu am trait.
Iar visele? Sa povestesc visele? Am cosmaruri, de regula. Si nu ajuta cu nimic.
Nu ca ar fi ajutat la ceva ce am tot scris pana acum.
Faceam o paranteza, intre ce traiesc si ce visez.
Desi, si atunci cand visez, traiesc, pentru ca ma trezesc in suturi, transpirata, plangand si cu inima 150 puls. Plus ca imi amintesc tot. Si imi stiu majoritatea viselor din ultimii ani. Oricum visez rarut. Dar profund. Si de obicei toate sunt in legatura cu mine. Eu, suma obisnuintelor.
Si e misto. Adrenalina.
Daca te dai jos din pat in situatia asta, acolo ramai. Pentru ca poti sa ai un soc, daca nu te poti stapani. Si de obicei, in situatiile astea, nu e loc de stapanire. De asta, recomand sa mai stai cateva minute, pana iti revii, sau daca nu iti revii, nu conteaza, macar sa iti linistesti pulsul. Stai la orizontala. Ajuta.

marți, iunie 02, 2009

Am Pe Cine Da Vina


Harmalaie totala...
Afara e ca dracu', furtuna, zgomot cat incape, tunete, fulgere.
Oribil.
Am inchis geamurile si m-am asezat in fata monitorului.
Constat ca n-am chef de nimic.
O fi de la vreme.
Am un pui de migrena si nu imi ramane decat sa ma bag in pat si sa ma uit la un film-doua, pana adorm.
In rest, a fost o zi cu soare, frumoasa.
E buna ploaia. Mai cureti jegul de pe tine.
In forul tau interior poate stii toate cacaturile astea.
Dar prea putin iti pasa.
Azi dau vina pe ploaie.

Marita-m-as, da' nu azi


Anul asta voiam sa ma marit pe bune. Si eram foarte pornita asupra acestui aspect. Sa ma marit ca sa zic ca "am facut-o si pe asta". Adun acolo, experienta, bullshituri, trairi, ce vorbeam in zilele trecute. Dar m-am sucit. Nu merita. Mi-e mai bine asa. Nu ma deranjeaza sa dau cu o matura, sau sa fac mancare, sau sa ma trezesc langa un mascul dimineata, sau sa il astept de la munca sau bere sau de la alte curve. Dar cu acte, asta nu mi-ar conveni. Pentru ca atunci cand zic "gata", vreau sa fie gata, nu sa ma tarasc luni de zile prin tribunale, si sa imi mananc nervi si altele, cand pot face altele, mult mai misto, fara prea mare cheltuiala sau fara prea multi nervi consumati a prost. Ma marit la anul.
Dar poate o sa am o sclipire de inteligenta prin scafarlie, si n-am sa o comit nici la anul. Pot sa am copil si fara sa fiu maritata, pot sa imi cumpar un inel si sa il port, fara sa imi spun "ma incomodeaza inelul asta, maritis mi-a trebuit, maritis am". Pot sa probez toate rochiile de mireasa, fara sa iau vreuna in serios, asa cum as putea sa imi inchiriez un restaurant pentru mine, si computerul meu, unde sa imi pun blues si country toata noaptea, fara sa ma simt prost, in cazul in care ar fi la nunta mea "ca, ala nu danseaza pe muzica asta, ca ala e un manelist obosit, dar e prieten cu Xulescu si tre' sa il iert, ca pizdele alea proaste au venit imbracate ca la inmormantare la propria mea nunta, ca sunt mutre care nu imi sunt dragi, dar din politete le-am invitat", ete sanchi. Pe la 25 de ani, ma mai gandesc. Chiar daca am sa ma gandesc si pana atunci. Pe la 25-27 ma astept sa ma cred mai inteleapta, sau, macar sa imi mai iau niste suturi in cur pana la varsta aia, poate mai invat ceva nou.